Spasmele musculare sunt destul de comune și, de regulă, nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Însă o frecvență ridicată a acestora și asocierea cu alte simptome, precum durerea persistentă, slăbiciunea musculară sau tulburările de coordonare, pot semnala o cauză neurologică.
Este important, dacă te confrunți des cu spasme – dureroase sau nedureroase – să obții un diagnostic. La Neuroaxis, prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România, beneficiezi de expertiza unei echipe extinse de medici supraspecializați în toate ramurile neurologiei și în domeniile conexe și de tehnologie performantă pentru efectuarea investigațiilor necesare.
În cadrul clinicii noastre, consultația de neurologie nu este limitată temporal. Medicul alocă fiecărui pacient atât timp cât este necesar pentru o anamneză completă și o examinare clinică riguroasă, dar și pentru prezentarea concluziilor și lămurirea tuturor aspectelor implicate de afecțiunea depistată.
Ce sunt spasmele musculare
Spasmele musculare sunt contracții involuntare ale mușchilor scheletici care apar brusc și durează de la câteva secunde până la câteva minute. Unele persoane le descriu ca pe o „tresărire” rapidă, altele, ca pe o contracție dureroasă care rigidizează zona afectată și limitează mișcarea.
Acestea:
- pot afecta un singur mușchi sau o grupă musculară;
- pot apărea oriunde în corp, dar sunt localizate cel mai frecvent la picior, în special la gambă;
- pot fi dureroase sau nedureroase;
- pot apărea în repaus, în timpul somnului sau în urma unei activități fizice intense.
Afectează preponderent sportivii, femeile însărcinate, vârstnicii, persoanele care se implică în activități fizice intense fără a avea condiția fizică necesară și persoanele supraponderale, dar pot apărea și pe fondul unor afecțiuni medicale.
Cauzele neurologice ale spasmelor musculare
Atunci când spasmele musculare nu pot fi explicate prin factori comuni precum efortul fizic, deshidratarea sau stresul, este necesară explorarea unei posibile cauze neurologice. Sistemul nervos controlează activitatea mușchilor printr-o rețea complexă de nervi și semnale electrice și orice perturbare în acest circuit poate duce la contracții musculare anormale.
Afecțiunile neurologice, fie ele ale creierului, măduvei spinării sau nervilor periferici, pot determina apariția de spasme recurente, localizate sau generalizate, adesea însoțite de alte semne neurologice. Identificarea acestor cauze necesită o evaluare de specialitate, cu investigații specifice, pentru a putea stabili diagnosticul corect și tratamentul adecvat.
Distonie
Distonia este o tulburare de mișcare complexă, de cauze încă neclare – cercetările indică o posibilă disfuncție în regiunile creierului care controlează mișcarea -, caracterizată de spasme musculare ce pot afecta diferite zone ale corpului. Poate fi moștenită sau dobândită în urma unei leziuni cerebrale, a consumului anumitor medicamente sau, mai rar, a expunerii la metale grele. Poate fi însă și simptom în alte boli neurologice, precum boala Parkinson sau boala Huntington.
Există mai multe tipuri de distonie:
- generalizată – spasme musculare în tot corpul;
- segmentară – sunt afectate două sau mai multe segmente învecinate (capul și gâtul, de exemplu);
- multifocală – contracțiile se manifestă în zone părți neînvecinate;
- focală primară, când contracțiile sunt limitate la o parte a corpului, cum se întâmplă în distonia cervicală (afectează mușchii gâtului, forțând rotirea involuntară a capului), cea oromandibulară (afectează maxilarul, limba și fața și capacitatea de a mânca și vorbi) sau în blefarospasm (ochii clipesc sau să se închid necontrolat);
- hemidistonie – sunt afectate brațul și piciorul de pe aceeași parte a corpului.
Boala Parkinson
Una dintre cele mai întâlnite afecțiuni neurodegenerative, boala Parkinson afectează preferențial regiunile sistemului nervos central responsabile cu mișcarea, prin distrugerea progresivă a neuronilor care produc dopamină. Pacienții se confruntă cu simptome specifice precum lentoare în mișcare (bradikinezie), tremor, rigiditate și instabilitate posturală, dar mai pot prezenta și spasme musculare, durere, oboseală și pot dezvolta, în timp, tulburări la masticație și dificultăți la înghițire, tulburări mintale și emoționale, demență.
Boala Huntington
Boala Huntington este o tulburare neurodegenerativă progresivă rară, provocată de o anomalie genetică moștenită. Începe să se manifeste, de regulă, între 30 și 50 de ani, prin coree (spasme și mișcări involuntare ale capului, gâtului și membrelor), declin cognitiv și tulburări psihiatrice. În forma juvenilă, care apare înainte de vârsta de 20 de ani, simptomele includ dificultăți de învățare, tulburări de comportament și convulsii.
Boala Wilson
Afecțiune genetică rară, cauzată de mutații ale genei ATP7B, boala Wilson împiedică eliminarea din organism a cuprului în exces. Ca urmare, acesta se acumulează la nivelul creierului, ficatului și al altor organe vitale, determinând apariția de simptome în acord cu organul afectat. Manifestările neurologice includ spasme musculare (inclusiv la nivelul feței, unde este caracteristic risus sardonicus, care face ca bolnavul să pară că zâmbește forțat), mișcări necontrolate ale membrelor, dificultăți de coordonare și probleme de vorbire, modificări ale personalității, depresie, dureri de cap.
Neuropatie periferică
Grup de patologii ale sistemului nervos periferic, ce include neuropatia diabetică și sindromul de tunel carpian, neuropatia periferică se manifestă la nivel senzorial prin parestezii, modificări ale senzațiilor, sensibilitate și dureri, iar la nivel motor, prin spasme, slăbiciune și atrofie musculară. Neuropatia poate fi cauzată de o infecție, de leziuni sau alte afecțiuni, precum diabetul și artrita reumatoidă.
Sindromul persoanei rigide
Sindromul persoanei rigide este o boală neurologică autoimună rară, caracterizată de contracții musculare severe, dureroase, care încep adesea la nivelul membrelor inferioare și al spatelui, dar pot afecta și abdomenul sau, mai rar, brațele, gâtul și capul. Zonele afectate de spasme se rigizidează, mersul devine dificil, la fel respiratul – dacă sunt afectați mușchii pieptului. În timp, simptomele se agravează, iar durerea se cronicizează.
Scleroza multiplă
Durerea și spasticitatea sunt printre cele mai comune simptome ale sclerozei multiple, o afecțiune cronică inflamatorie a sistemului nervos central, cu mecanism de declanșare autoimun. Pe măsură ce boala progresează, spasmele musculare se agravează, la fel durerea, și apar dizabilități motorii și tulburări de somn.
SM debutează, în general, între 20 și 40 de ani, fiind una dintre cele mai invalidante afecțiuni neurologice ale adultului tânăr.
Scleroză laterală amiotrofică
Scleroza laterală amiotrofică (SLA) este o boală neurologică în care sunt afectați neuronii motori, celulele nervoase din creier și măduva spinării care controlează mișcarea și respirația, cu pierderea progresivă a acestor funcții. Spasmele musculare sunt simptome timpurii, alături de slăbiciune musculară localizată (la unul din brațe, unul din picioare sau la gât) și dificultăți de masticație, înghițire și vorbire. Majoritatea deceselor sunt cauzate de atrofierea mușchilor implicați în funcția respirație.
Epilepsie
În epilepsie, spasmele musculare sunt specifice crizelor generalizate care se manifestă inclusiv prin convulsii – tonice, clonice, mioclonice și tonico-clonice. Acestea vin cu un risc ridicat de accidentare, de aceea, este important să știi cum le recunoști și cum acorzi corect primul ajutor. Epilepsia afectează peste 50 de milioane de oameni la nivel mondial. În Europa sunt 6 milioane de bolnavi, iar dintre aceștia, de 500.000 se află în România.
Sindromul picioarelor neliniștite
Spasmele musculare sunt prezente și în sindromul picioarelor neliniștite sau boala Willis-Ekbom, alături de dureri, pulsații, furnicături sau mâncărimi și de nevoia irezistibilă de a mișca picioarele pentru a scăpa de aceste neplăceri. Această afecțiune este abordată de neurologi atât ca tulburare de mișcare, cât și ca tulburare de somn, pentru că simptomele apar preponderent seara și noaptea.
Tumori cerebrale
Tumorile localizate la creier, fie ele primare sau secundare (metastaze ale unor tumori dezvoltate la alte organe), pot determina deficite motorii, inclusiv spasticitate, în paralel cu alte simptome specifice, precum durerea de cap, oboseala, tulburările cognitive ori modificarea senzațiilor. Identificarea din vreme a simptomelor și programarea imediată a consultației pot fi salvatoare. Șansele de supraviețuire cu o tumoare pe creier cresc când acționezi din timp.
Simptome asociate cu spasmele musculare
Când nu au cauze „benigne”, precum deshidratarea sau suprasolicitarea musculară, ci sunt simptome ale unor afecțiuni neurologice, spasmele pot fi însoțite și de alte manifestări, specifice bolii de fond:
- parestezii (furnicături, amorțeli);
- slăbiciune musculară;
- durere persistentă în zona afectată;
- mișcări necontrolate ale membrelor;
- probleme de echilibru și de coordonare;
- tulburări de somn;
- oboseală persistentă;
- cefalee;
- probleme de masticație, deglutiție, vorbire;
- tulburări cognitive;
- tulburări de comportament;
- probleme emoționale.
Identificarea simptomelor asociate sprijină medicul neurolog în diagnosticul de etapă, investigațiile ulterioare contribuind la stabilirea unui diagnostic cert și a tratamentului adecvat.
În ce zone pot apărea spasmele musculare
Crampele pot apărea cam peste tot în corp. Ele pot fi generalizate sau localizate la gambe (cele mai afectate), coapse sau tălpi, brațe și antebrațe, spate, torace, gât, față.
Spasmele musculare resimțite în tot corpul pot indica o afecțiune neurologică sistemică sau un dezechilibru metabolic profund, spasmul hemifacial poate semnala o distonie focală, iar crampele localizate la membrele inferioare, o neuropatie ori sindromul picioarelor neliniștite, de exemplu. După ce le așază în context și le alătură rezultatele investigațiilor recomandate, medicul poate spune cu certitudine care este cauza lor.
Diagnosticul la Clinica Neuroaxis
Pacientul care se prezintă la clinică acuzând spasme musculare frecvente este supus unei evaluări complexe, ce presupune o consultație detaliată și investigațiile pe care medicul le consideră necesare, în funcție de afecțiunea suspicionată. Examenul neurologic, ce include testarea funcțiilor neuromotorii și a reflexelor și identificarea simptomelor asociate, poate fi urmat de:
- analize de laborator, pentru depistarea afecțiunilor metabolice sau autoimune, a infecțiilor, intoxicațiilor, deficitelor vitaminice și minerale care pot afecta nervii periferici;
- electromiografie (EMG), pentru evaluarea activității mușchilor și nervilor;
- investigații imagistice – RMN – pentru depistarea eventualelor leziuni neurologice;
- polisomnografie, când medicul suspectează sindromul picioarelor neliniștite;
- puncție lombară cu examinarea lichidului cefalorahidian (LCR), pentru diagnostic diferențial;
- testări genetice;
- biopsie cutanată sau de nerv (în anumite cazuri);
- recomandarea pentru alte teste specifice, care se pot dovedi utile pe măsură ce investigațiile conturează diagnosticul.
Tratamentul spasmelor musculare
Tratamentul spasmelor musculare care au la bază o boală și nu un dezechilibru electrolitic (acesta poate fi reglat simplu, printr-un aport suplimentar de magneziu, calciu sau potasiu) este personalizat, în funcție de afecțiunea de fond. De aceea, poate fi foarte diferit, de la un pacient la altul. Iată cele mai comune (dar nu singurele) abordări terapeutice.
Tratament medicamentos
Acesta este stabilit în acord cu afecțiunea diagnosticată, pentru a trata în primul rând cauza spasmelor musculare și a altor simptome, nu doar simptomele în sine. Anticonvulsivantele sunt unele dintre medicamentele prescrise frecvent pentru controlul crampelor în distonii, în sindromul picioarelor neliniștite, sindromul persoanei rigide, scleroza multiplă sau în epilepsia care se manifestă prin crize convulsive. În Parkinson, însă, prima opțiune o reprezintă dopaminergicele (levodopa, carbidopa). Benzodiazepinele sunt alte substanțe care pot da rezultate în ameliorarea lor.
Tratament injectabil
Toxina botulinică și apomorfină s-au dovedit eficiente în controlul spasmelor, dar administrarea lor nu este recomandată indiferent de boala care generează aceste simptome. Injecțiile cu apomorfină sunt utilizate în special în controlul tulburărilor de mișcare din boala Parkinson, iar injecțiile cu toxină botulinică, în distonii, tremorul din Parkison sau contracțiile din scleroza multiplă și din sindromul persoanei rigide.
Terapie fizică
Disconfortul și durerea resimțite de pacienții cu spasme musculare frecvente pot fi ameliorate, în unele cazuri, și cu ajutorul mișcărilor aerobice și al stretchingului. Exercițiile trebuie să aibă o intensitate moderată și să fie atent alese pentru a răspunde nevoilor pacientului. Ideal, programul va fi structurat de un specialist în kinetoterapie, în acord cu diagnosticul stabilit de neurolog.
Stimulare cerebrală profundă
Este o procedură luată în considerare în cazul simptomelor care nu cedează la medicație. Presupune introducerea în creier a unor electrozi care trimit impulsuri electrice către regiunile cerebrale responsabile cu controlul mișcării în partea corpului care este afectată de spasme. Poate da rezultate în scleroza multiplă, în distonii sau boala Parkinson.
Tratament chirurgical
Intervenția poate fi necesară pentru decompresie nervoasă, înlăturarea unei tumori sau distrugerea selectivă a unei porțiuni a creierului care se face responsabilă pentru contracțiile musculare și disfuncțiile motorii asociate (intervenție practicată în cazurile severe de Parkinson). În afara tumorilor cerebrale, pentru care chirurgia este prima opțiune, în celelalte afecțiuni, aceasta este luată în considerare doar când toate celelalte tratamente eșuează.
Află de ce te confrunți cu spasme musculare și cum scapi de ele. Programează-te la Neuroaxis
Dacă te confrunți des cu spasme dureroase, este important să afli ce se ascunde în spatele lor. Iar pentru asta, ai nevoie de o evaluare neurologică.
Te așteptăm la Neuroaxis, prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România, unde expertiza medicilor și tehnologia performantă îți asigură obținerea unui diagnostic de certitudine și a tratamentului adecvat. Programează-te pentru a primi îngrijirea de care ai nevoie.
