Epilepsia este o afecțiune neurologică care afectează peste 50 de milioane de oameni la nivel mondial și aproximativ 6 milioane de oameni în Europa, conform Organizației Mondiale a Sănătății. În România, se estimează că sunt în jur de 500.000 de persoane diagnosticate cu epilepsie.
Tot OMS semnalează că peste 15 milioane de europeni vor avea o criză de epilepsie pe parcursul vieții, în condițiile în care sunt diagnosticați în jur de 6 milioane. De unde discrepanța în cifre? De fapt, nu vorbim despre o discrepanță, ci despre faptul că o criză de epilepsie nu duce neapărat la un diagnostic de epilepsie. O persoană poate să aibă o criză izolată și atât. Pentru un diagnostic de epilepsie o persoană trebuie sa aibă două sau mai multe crize spontane, fără o cauză aparentă (sevraj alcoolic, hipoglicemie etc.).
Ce este epilepsia?
Epilepsia este o boală neurologică care afectează transmiterea corectă a semnalelor neuronale. Într-un creier neafectat, impulsul electric se transmite de la un neuron la altul, apoi în tot corpul, în mod ordonat. La persoanele care suferă de epilepsie, descărcarea electrică este mai intensă, celulele sunt superactive și semnalele electrice sunt mai puternice și mai rapide decât în mod normal. În timpul unei crize de epilepsie, celulele creierului descarcă de până la 4 ori mai mult curent electric. Astfel, funcționarea normală a creierului este afectată.
Descărcarea neuronală poată să aibă loc în orice zonă a creierului – acest lucru explică diferitele tipuri de crize. Dacă avem o criză de epilepsie în zona creierului responsabilă cu mișcarea, pacientul poate să aibă mișcări involuntare ale membrelor. Dacă criză are loc în zona creierului responsabilă de senzații, poate să simtă furnicături sau înțepături în corp.
Din păcate, epilepsia este una din cele mai stigmatizate afecțiuni – nu numai la noi în țară, ci în toată lumea. Efectele acestui fenomen se traduc prin izolarea bolnavului și prin predispunerea lui la stări de însingurare prelungite, care pot duce inclusiv la depresie. Alături de pacient, membrii familiei, aparținătorii sau prietenii pot traversa stări depresive, pentru că, în cele mai multe cazuri, nu au informațiile necesare pentru a putea înțelege universul interior al unui bolnav de epilepsie și nu știu cum îi pot fi de ajutor. Mai multe detalii despre ce înseamnă epilepsia și cum poate fi integrată mai ușor în viață de zi cu zi a unei comunități aflați aici.
Cauzele epilepsiei
Epilepsia poate apărea din cauze diverse. Însă în 7 din 10 cazuri este idiopatică, adică de cauză necunoscută, persoanele afectate neprezentând nicio anomalie sau leziune cerebrală.
Iată ce poate provoca apariția bolii:
- modificări structurale la nivelul creierului (de exemplu, o tumoră, scleroza hipocampală, scleroza tuberoasă, o malformație de dezvoltare corticală, displazia focală corticală, paralizia cerebrală, neurofibromatoza);
- anomalii genetice (ereditare sau nu);
- boli infecțioase (encefalită, abces cerebral);
- afecțiuni metabolice;
- boli autoimune.
Tipuri de crize epileptice
Crizele de epilepsie pot fi focale sau generalizate, în funcție de locul unde are loc descărcarea electrică anormală în creier, și pot prezenta simptome diferite – de la modificări în percepția lucrurilor din jur la amețeli, amorțeli, stări de absență, convulsii sau pierderea conștienței.
Indiferent de manifestări, crizele de epilepsie au 3 faze:
- pre-ictală – perioada de dinainte de criză, când persoană afectată poate simți aura sau se comportă diferit.
- ictală – criza efectivă, care poate să aibă manifestări diverse.
- post-ictală: perioada de după criză, când persoană afectată poate să se simtă confuză, să nu își știe numele sau să nu știe unde se află.
Iată câte tipuri de crize de epilepsie există:
Crize focale (parțiale)
Astfel de crize apar când este afectată doar o zonă din creier, iar pacientul care suferă de epilepsie focală tinde să prezinte aceleași simptome de la o criză la alta. De exemplu, dacă se produce o descărcare anormală în regiunea cerebrală responsabilă de mișcarea unei mâini, pacientul va avea mișcări involuntare ale brațului respectiv. Crizele focale scad nivelul de atenție al pacientului și, în multe cazuri, acesta nu își mai amintește de episodul epileptic.
Totodată, este important de știut că că o criză parțială poate duce la o criză generalizată.
Crize focală simple
În acest tip de criză, pacientului nu îi este afectată starea de conștiență, dar pot apărea mișcări involuntare ale membrelor și diverse senzații sau emoții anormale – furnicături, amețeli, halucinații, alterarea modului în care percepe lucrurile din jur prin intermediul mirosului, auzului sau gustului. Bolnavul nu este convulsiv.
Crize focală complexe
Pot debuta cu plescăit și mormăit, pregresând spre mișcări simple, neorganizate și repetitive și culminând cu afectarea stării de conștiență – afazie sau leșin.
Crize generalizate
Sunt crize are apar când este afectată o regiune mai mare a creierului sau mai multe zone și se manifestă prin convulsii. Există patru tipuri diferite de crize generalizate:
Crize tonice
Mușchii spatelui, brațelor și picioarelor se rigidizează, bolnavul fiind predispus la căderi. Totodată, își poate pierde conștiența.
Crize clonice
Sunt caracterizate de mișcări musculare repetate, ritmice, sacadate, care se manifestă, de obicei, în regiunea gâtului, a feței și a brațelor.
Crize tonico-clonice
Acestea durează, de regulă, 1-3 minute, debutează cu rigidizarea membrelor și progresează spre strâmbarea feței și a membrelor (convulsii). Pot apărea incontinență urinară și pierderea conștienței. Este cel mai comun tip de criză epileptică.
Crize mioclonice
Durează, de obicei, 1-2 secunde și se manifestă prin mișcări rapide, involuntare ale corpului – spasme, smucituri – care pot fi individuale sau multiple. Se manifestă în regiunea superioară a corpului, în brațe și picioare.
Crize atonice
De obicei, durează mai puțin de 15 secunde. Sunt caracterizate de pierderea subită a tonusului muscular și cauzează, în general, căderea persoanei afectate. Sunt crize individuale, foarte rar apar crizele atonice multiple.
Crize de absență
Durează 10-15 secunde și sunt întâlnite, de regulă, la copii. Sunt crizele cel mai greu de identificat, în care persoana afectată se uită în gol și nu răspunde la stimuli. Poate prezenta mișcări subtile (clipit, plescăit).
Și noaptea pot apărea crize de epilepsie. În somn, acestea se manifestă în timpul perioadelor lipsite de vise, prin mișcări involuntare generate de contracții musculare severe sau prin somnambulism. Pacientul nu este conștient de existența acestor crize și poate pune trezirile din timpul nopții pe seama unei tulburări de somn.
Ce declanșează crizele epileptice
Diferiți de factorii de risc pentru epilepsie, care favorizează apariția bolii, factorii declanșatori ai crizelor epileptice sunt catalizatorii descărcării electrice anormale în creierul persoanelor afectate de epilepsie.
Iată ce poate duce la declanșarea unei crize:
- nerespectarea medicației;
- căldura extremă;
- febra puternică;
- lipsa somnului;
- excesul de alcool;
- excesul de cofeină;
- utilizarea drogurilor;
- diverse medicamente sau suplimente;
- stresul emoțional sau fizic;
- anumite alimente;
- fluctuațiile hormonale la femei.
Simptomele epilepsiei
Simptomele diferă în fiecare stadiu al crizei epileptice. Cele pre-ictale (care preced criza efectivă) sunt, de regulă, modificări în percepția lucrurilor din jur prin intermediul simțurilor. Bolnavul poate prezenta o alterare a gustului, mirosului, văzului sau auzului.
Simptomele ictale, adică din timpul crizelor, diferă în funcția de tipul crizei. Poate fi vorba despre:
- senzații sau emoții anormale;
- clipit, plescăit, mormăit;
- mișcări involuntare, repetitive;
- rigiditate musculară;
- pierderea tonusului muscular;
- convulsii;
- afectarea stării de conștiență: afazie, leșin;
- parestezii (amorțeli, furnicături);
- incontinență urinară;
În urma crizei (post-ictal), bolnavul se poate confrunta cu:
- dureri de cap;
- durere musculară;
- confuzie;
- oboseală puternică.
Factori de risc în epilepsie
Sunt considerate factori de risc pentru epilepsie următoarele situații:
- dezvoltarea anormală a creierului;
- lovituri la nivelul capului soldate cu pierderea conștienței;
- infecții cerebrale;
- febra ridicată la copiii sub 5 ani;
- factorii genetici;
- accidentele vasculare cerebrale;
- leziuni ale creierului sau tumori;
- expunerea la diverse toxine sau otrăvuri.
Factorii de risc sunt diferiți de factorii declanșatori. Primii nu pot fi, în mare parte, controlați, dar prin înțelegerea și gestionarea adecvată a celor din urmă, pacienții au posibilitatea să reducă frecvența și severitatea crizelor și să beneficieze, astfel, de o stare de sănătate îmbunătățită.
Diagnosticarea epilepsiei
Diagnosticul de epilepsie se pune pe baza anamnezei și a investigațiilor de specialitate, după ce pacientul a experimentat cel puțin două crize sau una singură, dar cu evidențierea anomaliilor epileptiforme la testarea prin RMN cerebral si video EEG.
Consultația de neurologie, primul pas în diagnosticare
Descrierea crizelor este unul dintre cele mai importante aspecte în diagnosticarea epilepsiei. În cadrul consultației de neurologie, medicul va face o anamneză amănunțită, urmată de o examinare fizică în acord cu simptomele acuzate. Acestea ajută și la stabilirea diagnosticului diferențial – excluderea altor afectiuni medicale care se pot manifesta prin crize asemănătoare epilepsiei.
Analize de sânge
Acestea sunt necesare pentru depistarea infecțiilor, a bolilor genetice și a altor afecțiuni care pot fi asociate cu crizele epileptice.
Testatări genetice
Pot ajuta la identificarea cauzei bolii, stabilirea diagnosticului de certitudine și a celei mai eficiente terapii anticonvulsive.
RMN cerebral
Este o investigație imagistică ce oferă imagini detaliate ale creierului, medicul putând observa dacă există leziuni cerebrale care ar putea declanșa crizele de epilepsie.
Video EEG
Video electroencefalograma, o investigație neurologică non-invazivă, nedureroasă, lipsită de contraindicații, care măsoară activitatea electrică a creierului cu ajutorul unor electrozi plasați pe scalp, ajută la corelarea activității cerebrale cu manifestările clinice ale pacientului. Este o investigație folosită de medicii supraspecializați ai clinicii Neuroaxis în diagnosticarea și monitorizarea epilepsiei.
Alte investigații
Pentru eliminarea altor posibile cauze ale crizelor epileptiforme, medicul poate recomanda EKG, Holter EKG, polisomnografie (PSG) sau testări psihologice, investigații necesare pentru un diagnostic diferențial. Toate pot fi efectuate în clinica Neuroaxis.
Tratamentul epilepsiei
Tratamentul are ca scop reducerea numărului de crize și a severității acestora. Când medicația nu dă rezultate, chirurgia poate fi o opțiune, însă intervențiile pot fi efectuate numai în anumite cazuri selectionate.
De ajutor pentru pacienții cu epilepsie pot fi procedurile de neurostimulare și dieta ketogenică .
Tratament medicamentos
Tratamentul pentru epilepsie de tip medicamentos este prescris pentru a controla convulsiile și a susține funcțiile vitale. La momentul actual, există peste 30 de tipuri de medicamente anticonvulsive, iar dozajul și combinația dintre ele este stabilită doar de medicul specialist. Tratamentul în epilepsie se stabilește personalizat, pentru fiecare pacient în parte, și poate fi ajustat sau schimbat până la obținerea răspunsului optim. De aceea este recomandată monitorizarea constantă, prin controale regulate la medicul neurolog.
Tratament chirurgical
Intervenția chirurgicală în epilepsie este recomandată când crizele convulsive nu pot fi controlate prin medicație și se efectueaza cand beneficiile depasec riscurile implicate, iar operația nu riscă să afecteze funcții vitale – vorbirea, limbajul, mișcarea, vederea, auzul.
Poate fi vorba despre o operație clasică – intervenție chirurgicală deschisă – sau despre o abordare minim-invazivă, ablația cu laser stereotactic ghidată prin RMN, care presupune utilizarea unei sonde cu laser pentru distrugerea țesutului cerebral din zona responsabilă cu declanțarea crizelor.
Tratamentul chirurgical nu duce la eliminarea completă a medicației (dacă este un tratament reușit, poate duce însă la scăderea dozei) și prezintă riscuri, de aceea, este abordat cu precauție de medici.
Neurostimulare
Când pacientul nu răspunde la tratamentul medicamentos, iar intervenția chirurgicală nu este o opțiune, se poate apela la neurostimulare.
- Stimularea nervului vag, o procedură care presupune implantarea unui stimulator electric asemănător stimulatorului cardiac sub clavicula stângă și conectarea lui la nervul vag din gât, printr-un fir subcutanat. Când simte că urmează o criză, bolnavul de epilepsie activează dispozitivul, iar acesta stimulează nervul vag și inhibă convulsiile;
- Stimulare cerebrală profundă. Chirurgul implantează electrozi într-o anumită parte a creierului bolnavului – de obicei, în talamus – și îi conectează la un generator implantat în piept. Generatorul trimite impulsuri electrice către creier la intervale regulate, putând reduce frecvența crizelor convulsive.
- Neurostimulare responsivă. Un dispozitiv implantat în capul pacientului analizează modelele de activitate cerebrală pentru a detecta crizele și la primele semne, trimite un impuls electric. Poate stopa criza în faza pre-ictală sau poate împiedica expansiunea descărcării electrice și trecerea de la o criză focală la o criză generalizată.
Dieta ketogenică
Dieta ketogenică, care presupune încadrarea într-un număr strict de calorii, supravegherea compoziției alimentelor, controlul aportului de lichide și excluderea fructelor și leguminoaselor ar fi benefică pacienților epileptici. Dieta keto este săracă în carbohidrați și bogată în grăsimi sănătoase, favorizând un proces metabolic numit cetoză, care reduce numărul de crize epileptice și severitatea convulsiilor.
Adoptarea acesteia nu este însă recomandată fără o discuție prealabilă cu medicul neurolog. Iar pacienții care recurg la ea necesită apoi monitorizarea atentă a unui medic nutriționist.
Când se recomandă consultul medical
Consultația de neurologie este recomandată de la primele semne ale bolii, pentru că diagnosticul timpuriu și inițierea imediată a tratamentului ajută la o mai bună gestionare a crizelor. La fel de importantă ca prezentarea la medic fără întârziere este alegerea unui neurolog cu experiență în epileptologie.
La Neuroaxis am creat un departament special dedicat epileptologiei, unde activează medici supraspecializați în această afecțiune, susținuți, pentru cazurile complexe, de o echipă de peste 50 de medici neurologi și din domeniile conexe și având la dispoziție tehnologie de ultimă generație pentru efectuarea investigațiilor imagistice și non-imagistice recomandate în epilepsie și afecțiunile care se pot manifesta asemănător epilepsiei.
Dacă prezinți simptome din cele descrise mai sus, programează-te fără întârziere.
Afecțiuni similare cu epilepsia
O serie de afectiuni medicale neurologice, psihiatrice sau de altă natură se manifestă prin crize ce pot fi confundate cu cele din epilepsie. Mecanismul declanșării este însă diferit. Diferențierea revine în sarcina medicului neurolog, care prin examinare atentă și testare amănunțită poate stabili diagnosticul de certitudine.
Iată cele mai frecvente afecțiuni asemănătoare epilepsiei:
- sincopa vasovagală – răspunsul exagerat al corpului la o traumă emoțională, la durere puternică, la frică sau la deshidratare poate provoca leșinul;
- sincopa de cauză cardiacă (apare pe fondul aritmiei);
- criza hipoglicemică se manifestă prin cefalee, vertij, greață, transpirație, vedere încețoșată, tulburări de concentrare, tahicardie, convulsii și leșin;
- migrenele – dacă durerea este foarte puternică, pacientul își poate pierde conștiența, iar migrena cu aură poate da parestezii și iluzii vizuale;
- criza psihogenă nonepileptică se poate manifesta întocmai ca o criză epileptică, dar fără ca la nivelul creierului să existe o descărcare electrică;
- în tulburarea de identitate disociativă sunt prezente episoade de covulsii, deficit de atenție, stare de absență;
- atacurile de panică se pot manifesta prin amețeală și parestezii la nivelul feței și mâinilor;
- sindromul Tourette – caracterizat de ticuri motorii și verbale pe care pacientul nu le poate controla (cele motorii pot fi confundate cu convulsiile din epilepsie);
- în boala Parkinson și boala Huntington sunt prezente gesturi involuntare sau semi-voluntare care pot fi confundate cu simptomele unei crize mioclonice sau focale;
- narcolepsia se poate manifesta prin cataplexie (pierderea bruscă a tonusului muscular), o stare care duce la prăbușirea persoanei afectate, care devine incapabilă să se miște, să vorbească sau să-și țină ochii deschiși;
- somnambulismul și pavorul nocturn împart cu crizele epileptice simptome ca privirea absentă și lipsa de comunicare;
- – mișcări violente ale brațelor și picioarelor în timpul somnului;
- AVC ischemic tranzitoriu – parestezii la nivelul feței sau membrelor, amețeli/ vertij.
Pentru a diferenția epilepsia de aceste tulburări sunt necesare exertiza unui medic specializat în epileptologie și investigații aprofundate, care pot fi efectuate în cadrul clinicii Neuroaxis.
Cele mai frecvente întrebări despre epilepsie
Diagnosticul de epilepsie vine cu o mulțime de griji legate de gestionarea crizelor, pentru pacient, sau de primul ajutor, în cazul aparținătorilor. Răspundem, în cele ce urmează, celor mai frecvente întrebări despre epilepsie pe care oamenii și le pun după ce ei sau cineva din familie descoperă că suferă de această boală.
Informațiile care urmează sunt la fel de importante precum recunoașterea simptomelor sau diferențierea între tipurile de crize epileptice. Vorbim inclusiv despre ce trebuie să faci la o criză de epilepsie, dacă ești bolnav sau martor la o criză – pașii corecți pot fi salvatori.
Prin respectarea tratamentului, evitarea factorilor declanșatori și, în general, prin respectarea recomandărilor primite de la medicul neurolog, frecvența crizelor epileptice și severitatea lor pot fi reduse semnificativ.
Este foarte important să știi cum să acorzi corect primul ajutor, pentru că astfel poți proteja bolnavul de riscul rănirii în timpul unei crize și poți ajunge chiar să-i salvezi viața. Iată ce pași trebui să urmezi dacă asiști la o criză de epilepsie:
- asigură-te că bolnavul nu se poate răni – așază-i ceva moale sub cap, îndepărtează obiectele de care s-ar putea lovi, dacă este convulsiv, și întoarce-l pe o parte, ca să nu se înece cu saliva;
- cronometrează criza;
- nu încerca să-l imobilizezi;
- nu încerca să-i scoți limba – nu există niciun risc s-o înghită în timpul crizei, este doar unul dintre miturile țesute în jurul acestei afecțiuni;
- dacă criza durează mai mult de 5 minute, dacă bolnavul nu-și revine sau s-a rănit, dacă trece prin crize succesive (status epileptic) ori dacă este vorba despre o gravidă, sună la 112;
- rămâi lângă bolnav și după ce își revine din criză, pentru a-i explica ce s-a întâmplat și unde se află. Asigură-te că este în siguranță, înainte de a pleca de lângă el.
Găsești toate informațiile despre cum să acorzi corect primul ajutor într-o criză de epilepsie în acest articol.
Semnele unei crize pot fi identificate de pacienți în faza pre-ictală (perioada dinaintea crizei propriu-zise), când simt „aura”, care este o modificare a percepției lucrurilor din jur prin intermediul văzului, auzului, mirosului, gustului. Dacă suferi de epilepsie și simți că se apropie o criză, este recomandat să iei următoarele măsuri:
- caută un loc sigur, cu risc minim de rănire;
- cere ajutorul oamenilor din jur.
Ca măsură de precauție, notează pe o foaie de hârtie pașii corecți în acordarea primului ajutor, poartă la tine mereu această hârtie și când simți că se apropie o criză, daca poti, înmâneaz-o unei persoane din proximitate, ca să știe ce are de făcut.
Da, epilepsia este un diagnostic pe viață. Însă prin respectarea tratamentului prescris și a recomandărilor primite de la medicul curant și prin controale regulate la neurolog, pentru monitorizare, pacienții cu epilepsie pot duce o viață normală, pot avea copii și pot munci.Poate fi epilepsia prevenită?
Nu, epilepsia nu poate fi prevenită, însă crizele epileptice pot fi în mare măsură prevenite prin tratament și evitarea factorilor declanșatori. Este foarte important ca medicația să nu fie întreruptă, iar dacă apar efecte secundare, problema trebuie adresată urgent medicului neurolog pentru ajustarea sau schimbarea anticonvulsivelor.
Contează să-ți păstrezi calitatea vieții chiar și după diagnosticul de epilepsie. Iar pentru asta, diagnosticarea cât mai devreme după debutul crizelor și tratamentul adecvat tipului de epilepsie de care suferi sunt esențiale. Adresează-te cu încredere medicilor neurologi supraspecializați în epileptologie de Neuroaxis pentru investigații complete, diagnostic de certitudine, tratament individualizat și monitorizare. Programează-te acum la o consultație la prima clinică integrată de neurologie din București.
