Sportul în viața cu epilepsie. Ce activități fizice pot practica pacienții

De la descurajarea practicării sportului în epilepsie s-a trecut, în ultimii ani, la încurajarea bolnavilor să facă exerciții fizice constant. Este o schimbare importantă, susținută de studii care arată că mișcarea este benefică în foarte multe moduri și nu induce crize convulsive, cum se credea anterior, decât foarte rar. 

Explicăm, în cele ce urmează, ce activități fizice sunt indicate în această afecțiune, care prezintă riscuri și ce măsuri de siguranță trebuie luate în anumite cazuri. Pe baza recomandărilor generale, poți discuta cu medicul tău ce se potrivește situației tale particulare și te încurajăm să faci acest lucru, deoarece personalizarea este importantă pentru o bună gestionare a bolii neurologice. 

La Neuroaxis, prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică, ai tot sprijinul necesar, dacă suferi de epilepsie. Echipa de peste 50 de medici integrează specialiști în epileptologie care asigură managementul complet al cazurilor, de la diagnosticare la monitorizare pe termen lung, iar investigațiile recomandate în această afecțiune sunt efectuate cu aparatură de ultimă generație, care asigură rezultate precise. 

Beneficiile sportului pentru pacienții cu epilepsie 

Studiile care au analizat, în ultimii ani, relația dintre sport și epilepsie, contrazic convingerile că activitatea fizică poate provoca leziuni și induce convulsii, având un efect negativ asupra evoluției bolii, și arată că, din contră, mișcarea este o excelentă strategie de auto-management, îmbunătățind starea de sănătate a pacienților și crescând calitatea vieții. 

Practicat constant de pacienții cu epilepsie, sportul este benefic atât din punct de vedere fizic, cât și la nivel mintal și emoțional, pentru că: 

• poate reduce frecvența crizelor, prin combaterea stresului și reglarea somnului, doi dintre principalii factori declanșatori; 

• îmbunătățește sănătatea cardiovasculară; 

• previne și combate depresia și anxietatea, comorbidități frecvente la pacienții cu epilepsie, prin stimularea sintezei și eliberării de serotonină, noradrenalină, dopamină; 

• contracarează efecte secundare precum creșterea în greutate și reducerea densității osoase, induse de unele medicamente antiepileptice; 

• crește stima de sine; 

• crește nivelul de interacțiune socială. 

În general, pacienții cu epilepsie care sunt activi resimt mai puțin decât cei sedentari povara bolii și au o stare de sănătate fizică, emoțională și mintală mai bună. 

Riscurile exercițiilor fizice în epilepsie 

Un alt potențial risc al practicării sportului de către bolnavii de epilepsie este accidentarea, dacă survine o criză. De aceea, alegerea tipului de exercițiu trebuie făcută atent, ținând cont de o serie de factori, și trebuie luate măsuri suplimentare de siguranță, în anumite cazuri.  

Ce sporturi pot practica pacienții cu epilepsie 

Majoritatea activităților sportive sunt considerate sigure pentru persoanele diagnosticate cu epilepsie, cu condiția să fie controlate adecvat crizele, să fie monitorizată atent medicația și, dacă este vorba despre un sport practicat cu un antrenor, acesta să fie informat și pregătit pentru a recunoaște și a interveni corect dacă apare o criză. Dovezile arată că pacienții care își gestionează eficient boala pot practica inclusiv sporturi de contact. 

Sporturile recomandate în epilepsie sunt cele considerate cu risc scăzut sau moderat de rănire sau deces în cazul apariției unei convulsii: sporturi colective pe teren (baseball, baschet, cricket, hochei pe iarbă, fotbal, rugby, volei etc.) bowling, judo, wrestling, schi fond, curling, dans, yoga, golf, tir, canotaj, scrimă, hochei, patinaj, gimnastică, înot. 

• Grup 1 – risc scăzut: atletism (cu excepția sporturilor enumerate la grupa 2), bowling, majoritatea sporturilor colective de contact (judo, lupte, etc.), sporturi colective pe teren (baseball, baschet, cricket, hochei pe iarbă, fotbal, rugby, volei, etc.), schi fond, curling, dans, golf, sporturi cu racheta (squash, tenis de masă, tenis, etc.). 
• Grup 2 – risc moderat: triatlon, pentatlon modern, canoe, sporturi colective de contact care implică risc potențial de accidentare gravă (de exemplu, box, karate etc.), ciclism, scrimă, gimnastică, echitație (de exemplu, probe ecvestre olimpice – dresaj, concurs complet, sărituri peste obstacole), hochei pe gheață, tir, skateboarding, patinaj, snowboarding, înot, schi nautic, haltere. 
• Grup 3 – risc înalt: alpinism, sărituri în apă (de pe platformă, trambulină), curse de cai (competitive), sporturi cu motor, parașutism (și sporturi similare), rodeo, scufundări cu aer comprimat (scuba diving), sărituri cu schiurile, navigație solitară, surfing, windsurfing. 

În funcție de numărul de crize, controlul bolii etc., și sporturile cu risc moderat sau crescut pot fi permise. 

Apariția uneia sau mai multor crize simptomatice acute, adică crize legate de un factor tranzitoriu care scade temporar pragul de criză într-un creier altfel normal (de exemplu, în timpul unei tulburări infecțioase sau metabolice tranzitorii), nu permite un diagnostic de epilepsie, iar riscul de apariție a altor crize depinde de natura și evoluția afecțiunii subiacente care a cauzat criza/crizele. Odată ce afecțiunea cauzală este rezolvată, riscul de apariție a altor crize ar trebui să fie în general considerat scăzut, cu excepția cazului în care există o probabilitate mare ca evenimentul precipitant să recidiveze. Dacă riscul de recurență a crizelor este considerat scăzut și nu există condiții contraindicate asociate, acestor persoane ar trebui să li se permită să practice și să concureze imediat în sporturile din grupa 1. Ar trebui să se țină cont, de factorii prognostici pentru recurența crizelor, cum ar fi prezența sau absența unei leziuni cerebrale structurale considerată a fi posibil cauzatoare de crize. 

Persoanele cu epilepsie care nu mai prezintă crize, pentru o perioadă de 12 luni, pot practica și concura în toate sporturile. 

În cazul pacienților cu epilepsie care au crize fără pierderea conștienței sau crize exclusiv nocturne, aceștia pot practica sporturile din grupa 3, după o evaluare și o urmărire pe o durată de 12 luni, cu condiția ca frecvența crizelor să fie suficientă pentru a confirma apariția exclusivă a crizelor în timpul somnului, să fie obținut consimțământul informat și să fie asigurată o supraveghere medicală adecvată și o supraveghere pe parcursul activității. 

Studii care să evidențieze, punctual, beneficiile fiecăruia dintre aceste sporturi nu au fost derulate, până în prezent. O singură cercetare arată că gimnastica aerobică poate reduce semnificativ frecvența crizelor epileptice, dacă este practicată constant.  

Cum să faci sport în siguranță, dacă ai epilepsie. Sfaturile medicului neurolog epileptolog, Dr. Sandra Munteanu 

Ca să fii în siguranță în timpul practicării unui sport, alegerea tipului de exerciții pe care le vei practica trebuie făcută ținând cont de: 

• riscurile pe care sportul respectiv îl implică pentru starea ta: 

• probabilitatea de a face o criză în timpul exercițiilor; 

• ce anume îți declanșează, de regulă, crizele; 

• tipul crizelor și gravitatea lor. 

Neurologul tău este cel mai în măsură să-ți recomande sportul potrivit, luând în considerare preferințele tale, dar și factorii antemenționați. 

Măsurile suplimentare de siguranță pe care trebuie să le iei ulterior sunt dictate de specificul sportului practicat. De exemplu, dacă alegi să faci ciclism, ține cont că o cădere de pe bicicletă, în cazul în care se declanșează o criză, poate echivala cu o rănire gravă. Prin urmare, este necesar să porți echipament de protecție, în special cască. Dacă alegi înotul, trebuie evaluat riscul de înec în timpul unei crize și este recomandat să înoți doar supravegheat sau însoțit și să porți vestă de salvare. Iar pentru sporturile practicate la sol este recomandat să alegi o suprafață moale – iarbă, dacă este în exterior, o saltea, dacă te afli în interior. 

Totodată, este contraindicat să optezi pentru un sport cu riscuri majore pentru bolnavii cu epilepsie, precum alpinismul, scufundările, cele cu motor, parașutismul sau surfingul. 

„Este esențial să înțelegem că, în ciuda unor mituri persistente, studiile clinice indică faptul că exercițiul fizic nu doar că nu induce crize în majoritatea cazurilor, dar poate avea chiar un efect protector. Observăm o reducere a activității electrice cerebrale anormale și o creștere a pragului de apariție a crizelor odată cu activitatea fizică.

Contrar credinței populare, nici măcar efortul fizic intens nu s-a dovedit a fi un factor declanșator. Înțelegem preocupările legate de respirația accelerată, însă mecanismul fiziologic din timpul exercițiului este diferit de hiperventilația pasivă care ar putea induce crize.

Mai mult, cercetările sugerează efecte pozitive la nivel cerebral, inclusiv în hipocamp, o zonă crucială pentru memorie, observându-se o îmbunătățire a procesării verbale. Studiile pe modele animale ne oferă indicii prețioase despre modul în care exercițiul influențează factori neurotrofici importanți și neurotransmițători inhibitori, contribuind la un echilibru neuronal mai stabil.

Deși studiile pe animale sunt promițătoare în ceea ce privește reducerea frecvenței crizelor prin diverse tipuri de exerciții, este necesară prudență și validare prin studii ample pe subiecți umani.

Decizia de a participa la activități fizice trebuie individualizată, printr-o evaluare medicală amănunțită. Aceasta implică o analiză atentă a beneficiilor și riscurilor potențiale, luând în considerare specificul epilepsiei fiecărui pacient și contextul său.

Încurajăm activitatea fizică, inclusiv participarea la sporturi în mediul școlar pentru copii și adolescenți, având în vedere beneficiile cognitive și psihosociale semnificative. Un stil de viață activ este important pentru dezvoltarea armonioasă.

Deși există cazuri rare în care exercițiul pare să fi declanșat crize, legătura cauzală nu este clară, iar în general, activitatea fizică nu este considerată un factor declanșator.

În concluzie, cu o evaluare medicală adecvată și o abordare personalizată, activitatea fizică poate și ar trebui să fie o parte integrantă a stilului de viață pentru multe persoane cu epilepsie.” – Dr. Sandra Munteanu

Vino să vedem ce sport ți se potrivește. Programează-te la Neuroaxis  

Alături de o serie de recomandări alimentare (există alimente benefice, dar și unele contraindicate în epilepsie), sportul poate fi utilizat în mod eficient ca terapie adjuvantă în această boală. Îți recomandăm să discuți cu un medic neurolog pentru a stabili ce tip de mișcare ți se potrivește și să redescoperi viața activă, care îți poate îmbunătăți starea de sănătate și starea de spirit. 

Programează-te la Neuroaxis, prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România, unde medici supraspecializați îți pot acorda sprijinul de care ai nevoie.