Skip to content
Neuroaxis
021 9965

Cât de des se fac crizele de epilepsie și ce factori le influențează

femeie varstnica sustine capul unei tinere care s-a prabusit pe asfalt in timpul unei crize de epilepsie
Mergi la:

Pentru a trăi bine cu un diagnostic de epilepsie, ai nevoie de două lucruri esențiale: îngrijire medicală specializată și informații clare despre propria boală. La Neuroaxis, îți oferim ambele -tratament personalizat și monitorizat constant, dar și explicații pe înțelesul tău despre ceea ce se întâmplă în creierul tău și cum poți gestiona eficient boala. 

 
Neuroaxis este prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România, cu o echipă de medici supraspecializați în toate ramurile neurologiei. Aici beneficiezi de consultații fără limită strictă de timp, investigații cu echipamente performante, diagnostic de certitudine, plan de tratament personalizat și monitorizare continuă prin controale periodice. 

De ce apare o criză de epilepsie

O criză epileptică apare atunci când neuronii din creier se activează brusc, simultan și dezordonat, producand o descarcare electrica anormala.  În mod normal, impulsurile nervoase se transmit ordonat și controlat de la un neuron la altul. În timpul unei crize, acest „val electric” se propagă necontrolat, producând simptomele pe care le vedem: convulsii, absențe, rigiditate, confuzie – în funcție de zona afectată. Crizele epileptice pot fi generalizate sau focale. În timpul crizelor focale, pot fi raportate multiple senzații, precum halucinații sau iluzii senzoriale vizuale, gustative, auditive, emoționale (teamă, euforie), senzații de familiaritate sau stranietate, automatisme manuale sau oroalimentare de mestecat/plescăit, mișcări involuntare sau contracție musculară. 

 
Cauzele de fond pot fi variate: traumatisme craniene, tumori cerebrale, accident vascular cerebral ischemic sau hemoragic cu afectare corticala, boli neurodegenerative,  malformații de dezvoltare corticală, modificări genetice, boli infecțioase (encefalită, meningită), boli autoimune sau dezechilibre metabolice. Totuși, în aproximativ 50% din cazuri epilepsia este idiopatică, potrivit unui raport OMS – adică nu se identifică nicio leziune sau anomalie structurală, iar mecanismul este frecvent de cauză genetică. 

Când apar crizele și ce le declanșează

La ce oră apar crizele?

Momentul în care apare o criză poate oferi medicului indicii importante despre tipul de epilepsie. 

  • Dacă crizele apar doar în timpul somnului, acest lucru sugerează o epilepsie care pornește dintr-o zonă bine delimitată a creierului (de obicei lobul frontal). Cauza poate fi o mică anomalie în structura creierului, prezentă din naștere, sau o predispoziție moștenită genetic. 
  • Dacă observați miscari involuntare ale brațelor sau picioarelor dimineața, imediat după trezire, aceasta poate indica o epilepsie mioclonică juvenilă sau un alt tip de epilepsie generalizată. Aceste episoade sunt uneori urmate de o criză mai amplă dacă persoana nu a dormit suficient sau a consumat alcool seara înainte. 

Ce poate declanșa o criză?

La unii pacienți (aproximativ 1 din 20), crizele nu apar la întâmplare, ci sunt provocate de un anumit factor. Aceștia pot fi: 

  • Externi: lumină pâlpâitoare sau stroboscopică, sunete puternice, atingere, muzică;
  • Interni: stres, oboseală, modificări hormonale. 

Tipuri de epilepsie și frecvența crizelor – ce să știi despre forma ta de boală 

Nu există un singur tip de epilepsie, iar frecvența crizelor variază enorm de la un tip de epilepsie la altul. Iată ce înseamnă practic fiecare: 

Epilepsia cu absențe  

Apare cel mai frecvent la copii între 4 și 12 ani. Crizele sunt scurte – 5 până la 30 de secunde – și se manifestă prin privirea fixa, o pauză în mijlocul unei propoziții, clipit rapid. Copilul nu cade, nu prezinta convulsii, dar nu răspunde și nu-și amintește episodul. Frecvența poate fi foarte mare – zeci de crize pe zi – ceea ce afectează semnificativ concentrarea și performanța școlară. Răspunde bine la tratament în majoritatea cazurilor, iar mulți copii intră în remisie la pubertate. 

Epilepsia mioclonică juvenilă 

Debutează de obicei între 12 și 18 ani. Crizele caracteristice sunt miscarile involuntare bruște ale brațelor sau umerilor, dimineața la trezire – pacientul poate scăpa un pahar, poate lovi involuntar obiecte din jur. La acestea se pot adăuga crize tonico-clonice (convulsii cu pierderea cunoștinței) și, ocazional, poate prezenta si absențe. Frecvența crizelor mioclonice poate fi zilnică dacă pacientul doarme puțin sau consumă alcool. Răspunde bine la tratament, dar necesită medicație pe termen lung – în majoritatea cazurilor, toată viața. 

Epilepsia de lob temporal 

Este cel mai frecvent tip de epilepsie focală la adulți. Crizele pornesc dintr-o zona din lobul temporal și pot rămâne localizate sau se pot extinde. Se manifestă printr-un sentiment ciudat de „déjà vu”, senzații de frică sau greață, mișcări automate (mestecatul, înghițitul, frecatul mâinilor), urmată uneori de confuzie. Durata este de obicei 1–3 minute. Frecvența variază mult – de la câteva crize pe an până la mai multe pe săptămână. Este tipul de epilepsie cel mai frecvent asociat cu rezistența la tratamentul medicamentos si poate fi rezolvat chirurgical in anumite cazuri.

Epilepsia de lob frontal

Crizele pornesc din lobul frontal și au un aspect uneori spectaculos și neobișnuit: mișcări haotice ale brațelor și picioarelor, miscari si activitate motorie fara un anume scop, posturi bizare, vocalizări, agitație nocturnă, tendinta de a se deplasa. Apar frecvent noaptea, în grupuri, câte 5–10 episoade pe noapte. Sunt scurte (30 de secunde până la 2 minute) și pot fi confundate cu parasomnii sau tulburări de comportament. Răspunsul la tratament este variabil.

Sindromul Lennox-Gastaut 

Este o formă severă, cu debut în copilărie. Combină mai multe tipuri de crize – tonice (rigiditate bruscă), atone (cădere bruscă prin pierderea tonusului muscular), tonico-clonice si absențe atipice. Frecvența este de obicei foarte mare – zeci de crize zilnice – iar controlul medicamentos este dificil. Este asociat cu dizabilitate intelectuală și necesită îngrijire complexă, multidisciplinară. Acest sindrom poate avea cauza genetica sau structurala. 

Epilepsia farmacorezistentă 

Indiferent de tipul de epilepsie, aproximativ 30% din pacienți nu obțin un control satisfăcător al crizelor nici după testarea a cel puțin două medicamente adecvate, la doze optime. Frecvența crizelor în această formă variază enorm — de la una pe an până la zeci de crize pe zi — și are un impact major asupra calității vieții, a capacității cognitive și a autonomiei. Pentru acești pacienți există opțiuni suplimentare: chirurgia epilepsiei, dispozitivele de neurostimulare, dieta ketogenica. 

Epilepsia bine controlată medicamentos

Studiile arată că până la 70% din pacienți obțin dispariția completă a crizelor sub tratament corect administrat. Odată găsit medicamentul potrivit și doza optimă, mulți pacienți trăiesc luni sau ani fără niciun episod. Acest lucru nu înseamnă că boala a dispărut – înseamnă că este controlată, iar tratamentul trebuie continuat conform recomandării medicului. 

Medic:Colaborarea medic-pacient — cheia controlului” 

Controlul activității epileptice este o sarcină pe care o împart în mod egal medicul și pacientul. Neurologul trebuie să găsească medicamentul și doza optime pentru suprimarea crizelor, pacientul trebuie să urmeze întocmai tratamentul prescris, fără abateri, pentru a menține rezultatele obținute. Colaborarea aceasta este esențială pentru a transforma o boală imprevizibilă într-una controlabilă”, explică Dr. Sandra Munteanu, medic neurolog la Clinica Neuroaxis. 
 

Sfatul meu pentru persoanele diagnosticate cu epilepsie este să nu sară nicio doză și niciun control neurologic și să prioritizeze consultația când observă schimbări în răspunsul la tratament sau efecte adverse. Reglarea medicației este un proces de finețe și de durată, dar după optimizare, pacienții au o calitate a vieții mult îmbunătățită – revin la activitățile obișnuite, la muncă, la hobby-uri, fără teama că pot face o criză oricând și oriunde”, completează medicul. 

Ce poate declanșa o criză – factori de risc de știut 

Identificarea și evitarea factorilor declanșatori este la fel de importantă ca și tratamentul medicamentos. Principalii factori care cresc riscul de criză sunt: 

  • Nerespectarea tratamentului — cea mai frecventă cauză de recădere; niciodată nu se oprește sau modifică medicația fără recomandarea neurologului; 
  • Privarea de somn — scade semnificativ pragul convulsiv; somnul regulat este o „medicație” în sine; 
  • Stresul cronic — prin nivelul ridicat de cortizol, favorizează activitatea electrică anormală; 
  • Alcoolul — reduce eficiența tratamentului antiepileptic și crește riscul de crize, mai ales la câteva ore după consum; 
  • Febra și temperatura ridicată — pot declanșa crize, mai ales la copii; 
  • Fluctuațiile glicemice — hipoglicemia și spike-urile de zahăr din sânge (dulciuri procesate, pâine albă) sunt factori de risc reali; 
  • Deshidratarea; 
  • Fluctuațiile hormonale — la femei, crizele pot fi mai frecvente în anumite faze ale ciclului menstrual (epilepsie catamenială); 
  • Lumina intermitentă — relevantă în epilepsia fotosensibilă (cazuri foarte rare); 
  • Anumite medicamente și suplimente — cofeina, substanțele care afectează neurotransmițătorii, vitamin din grupul B în exces; orice terapie nouă trebuie discutată cu neurologul; 
  • Stimuli senzoriali specifici — în epilepsia reflexă (formă rară), crizele pot fi declanșate de muzică, sunete bruște sau chiar periajul dentar. 

Epilepsia se gestionează. Te așteptăm la Neuroaxis 

Înțelegerea tipului tău de epilepsie și a factorilor care îți influențează crizele este primul pas spre un control mai bun al bolii. Vino la Neuroaxis să ne spui cum evoluează situația ta, iar noi vom căuta împreună soluția terapeutică optimă – cea care îți poate reduce frecvența și severitatea crizelor și îți poate reda controlul asupra vieții tale.