Durerile de spate puternice, care radiază în membre și sunt însoțite de amorțeli, furnicături și/sau slăbiciune musculară pot fi semnalmentele herniei de disc, o afecțiune a coloanei vertebrale caracterizată de lezarea unuia dintre discurile intervertebrale – elemente structurale ale coloanei cu rol în stabilitatea și flexibilitatea acesteia, dar și în atenuarea șocurilor resimțite la nivelul vertebrelor.
Hernia de disc este mai frecventă la persoanele cu vârste între 30 și 50 de ani și este cel mai des diagnosticată la nivel lombar, de unde durerea radiază în fese și coboară pe picior, determinând, în funcție de localizarea discului afectat și de severitate, probleme senzoriale, diminuarea reflexelor sau chiar incontinență. În cele mai multe cazuri, răspunde la tratament conservator – medicație și kinetoterapie – și nu este necesară intervenția chirurgicală. Este esențial însă să te adresezi medicului neurolog de la primele simptome, pentru a evita agravarea afecțiunii, apariția complicațiilor și necesitatea unui tratament complex sau invaziv.
La Neuroaxis, prima clinică integrată de neurologie și neroimagistică din România, beneficiezi de expertiza unei echipe extinse de medici supraspecializați în toate ramurile neurologiei și domeniile conexe și de tehnologie performantă pentru efectuarea investigațiilor imagistice (RMN, CT) și non-imagistice (EMG) recomandate în afecțiunile coloanei vertebrale.
Consultația de neurologie, primul pas în diagnosticarea și tratarea herniei de disc, durează, în clinica noastră, atât cât este necesar pentru o anamneză și o examinare clinică riguroasă, dar și pentru prezentarea concluziilor și lămurirea tuturor aspectelor implicate de diagnostic pentru pacienți și aparținători.
Anatomia coloanei vertebrale
Coloana vertebrală, care pornește de la baza craniului și se termină la coccis, este alcătuită din vertebre, discuri intervertebrale, articulații, țesuturi moi, nervi și măduva spinării. Ea conectează diferite părți ale sistemului musculoscheletal, susține trunchiul și protejează sistemul nervos.
O coloană vertebrală sănătoasă are trei curbe naturale, care funcționează ca amortizoare, protejând-o de leziuni. Care sunt componentele sale?
- Vertebre. Ne naștem cu 33 de vertebre, oase mici, suprapuse, care formează canalul spinal, ce adăpostește măduva spinării și nervii. Sunt 7 vertebre în regiunea cervicală, 12 în cea toracică, 5 în zona lombară, tot 5 în zona sacrală și 4 în cea coccigiană. Până la 30 de ani, vertebrele din regiunea sacrală fuzionează, formând osul sacru, la fel cele din zona coccigiană, care formează coccisul. La vârstă adultă, rămânem, așadar, cu 26 de vertebre.
- Fațete articulare, care conectează vertebrele.
- Discuri intervertebrale – amortizoarele dintre vertebre. Acestea sunt țesuturi cartilaginoase compuse dintr-un nucleu gelatinos și un inel fibros (care protejează pulpa).
- Țesuturi moi – ligamente, mușchi, tendoane.
- Măduva spinării și nervii spinali care se ramifică din ea – 31 de perechi de nervi care funcționează ca intermediari între sistemul nervos central și cel periferic, transmițând impulsuri senzoriale, motorii și autonome între măduva spinării și restul corpului.
Ce este hernia de disc
Hernia, ca și discopatia, este o afecțiune a discului intervertebral. Diferența dintre discopatie și hernia de disc este că în vreme ce prima e o boală degenerativă (cu vârsta, discul se uzează și se poate deplasa în lateral, apăsând pe nervii spinali), cea de-a doua poate apărea din cauza unei traume sau ca o complicație a discopatiei.
În hernia de disc, inelul fibros al discului intervertebral este lezat, iar nucleul pulpos se scurge prin această fisură și comprimă rădăcinile nervilor spinali, determinând apariția radiculopatiei – sindrom de compresie nervoasă manifestat prin durere, parestezii și tulburări de sensibilitate. Când discul herniat comprimă și măduva spinării, nu doar rădăcinile nervoase, radiculopatia este însoțită de mielopatie, manifestată prin deficite de coordonare, dificultăți la mers, paralizie.
Cauzele generale ale herniei de disc
Hernia de disc este cauzată în principal de traume la nivelul coloanei vertebrale:
- accidentări – căzături, lovituri, impact puternic într-o coliziune auto;
- ridicarea unor obiecte grele dintr-o poziție greșită (prin aplecarea trunchiului, în loc de flexarea genunchilor și menținerea trunchiului drept);
- căratul unor obiecte grele;
- aplecări și rotiri repetate (în timpul practicării unui sport sau a muncii fizice), care produc microtraume la nivelul discurilor intervertebrale.
Când apare la vârstă înaintată, hernia poate fi însă și o complicație a discopatiei, discurile afectate de uzură fiind predispuse hernierii.
Factori de risc
La apariția herniei de disc conlucrează și o serie de factori predispozanți:
- vârsta – afecțiunea este mai frecvent întâlnită la persoane între 30 și 50 de ani;
- sexul – bărbații sunt de două ori mai afectați decât femeile;
- istoricul familial – hernia pare să aibă o componentă ereditară;
- sedentarismul;
- munca statică – la birou sau pe scaunul de șofer, de exemplu;
- excesul ponderal;
- boli autoimune precum artrita reumatoidă, policondrita recidivantă sau lupusul, care afectează țesuturile conjunctive;
- fumatul.
Tipuri de hernie de disc
Acestea diferă în funcție de zona afectată: lombară, toracală sau cervicală. Fiecare dintre acestea dă, pe lângă durere, simptome specifice – la nivelul brațelor, când sunt afectate discuri cervicale sau la nivelul picioarelor, când hernia este localizată la nivel lombar.
Hernie de disc lombară
Deși este cel mai frecvent întâlnită din cele trei tipuri, hernia de disc lombară este diagnosticată la mai puțin de 5% din pacienții care se prezintă la medicul neurolog cu dureri de spate deasupra fundului. Cel mai des sunt afectate discurile dintre vertebrele L4-L5 (ultimele vertebre lombare) și L5-S1 (vertebrele care fac joncțiunea lombo-sacrală).
Durerile în hernia de disc lombară pot radia în regiunea sacrală, în fese, în coapse și care pot coborî pe picior până la glezne sau tălpi, dacă i se asociază sciatica (compresia nervului sciatic). Mai pot apărea tulburări senzoriale, diminuări ale reflexelor și slăbiciune musculară la nivelul membrelor inferioare, incontinență și disfuncții sexuale.
Hernie de disc toracală
Este un tip rar de hernie, regiunea toracică a coloanei vertebrale fiind cea mai rigidă, cea mai stabilă și cel mai puțin expusă accidentărilor – pe harta durerilor de spate, aici sunt semnalate cel mai rar probleme. Când apare, totuși, afectează, de regulă, discul dintre vertebrele T8 și L1 – joncțiunea toraco-lombară – și poate genera simptome precum durere de spate în zona plămânilor, amorțeli sau furnicături în partea superioară a trunchiului, slăbiciune la nivelul membrelor inferioare. În cazurile severe, durerile sunt puternice și pot apărea deficite neurologice.
Hernie de disc cervicală
A doua ca frecvență după cea lombară, hernia de disc cervicală este una dintre principalele cauze ale durerilor de gât la adulți. Riscul unei leziuni discale în această regiune crește cu vârsta, iar femeile sunt mai des afectate decât bărbații – peste 60% din cazuri.
De regulă, hernia apare între corpurile vertebrale C5-C6 și C6-C7 și se manifestă prin dureri cervicale și dureri/parestezii la nivelul unuia dintre umeri/brațe. În funcție de localizare, mai pot apărea însă dureri de cap, de ureche sau la nivelul unui ochi, slăbiciune musculară și/sau diminuarea reflexelor la nivelul unui braț.
Simptomele herniei de disc
În stadiu incipient, când nu există comprimare nervoasă, hernia de disc poate să nu dea simptome. Când începe să se manifeste clinic, apar durerea neuropată – resimțită, de regulă, pe o parte a corpului – și, în funcție de localizarea leziunii și de severitatea acesteia, simptome asociate, precum paresteziile sau slăbiciunea musculară.
Durere
Durerea specifică herniei de disc este continuă, ascuțită, limitativă, poate fi extrem de severă și radiază:
- în fese, șolduri, coapse sau chiar mai jos pe picioare, până la glezne sau tălpi, dacă este lezat un disc din regiunea lombară;
- în regiunea superioară a toracelui, în cazul herniei toracale;
- în umeri și/sau brațe, antebrațe, degete, când leziunea este la nivel cervical.
De regulă, durerea crește progresiv în intensitate și se poate agrava când stai mult în picioare sau așezat, când te apleci (dacă leziunea e lombară), când strănuți sau tușești ori când întorci capul (în cazul leziunii cervicale). Totodată, durerea se poate agrava noaptea.
Parestezii
Compresia rădăcinii nervoase nu duce doar la propagarea durerii de la coloană spre membre sau trunchi, ci și la apariția unor parestezii – amorțeli, furnicături, senzația de arsură – în zonele traversate de nervul afectat. Acestea se pot resimți la nivelul picioarelor, în cazul herniei de disc lombare și la nivelul brațelor, antebrațelor și degetelor, în cazul herniei cervicale.
Slăbiciune musculară
Afectarea nervoasă poate genera, pe lângă durere și parestezii, slăbiciune musculară. Aceasta poate fi resimțită atât la nivelul musculaturii striate – brațe/ antebrațe/ mâini, coapse/ gambe/ laba piciorului -, cât și la nivelul mușchilor netezi, care intră în alcătuirea organelor interne. Când sunt afectați mușchii striați, apar probleme motorii sau este diminuată abilitatea de a prinde/ridica obiecte cu mâna, iar când sunt afectați cei netezi, se pierde parțial sau total controlul vezicii urinare și/sau al colonului.
Te-ar putea interesa:
Stadiile herniei de disc
Dacă nu este cauzată de o traumă severă la nivelul coloanei vertebrale, care să aibă ca rezultat imediat hernia de disc, lezarea inelului fibros al discului intervertebral, cu scurgerea nucleul pulpos prin fisura creată, se produce în timp și trece prin mai multe stadii.
Întâi, apare debordul discal, o proeminență a discului în spațiul spinal, fără compresie nervoasă și, prin urmare, fără simptome. Aceasta evoluează spre protruzie discală sau „prehernie”, în care inelul fibros încă este intact, dar se deformează suficient pentru a intra în contact sau în conflict cu rădăcinile nervoase – contactul nu este generator de durere, conflictul – da.
Hernia de disc este următorul stadiu după protruzia discală. Din acest moment pot apărea amorțelile, furnicăturile și slăbiciunea musculară, care devin mai pronunțate și mai extinse pe măsură ce leziunea se agravează.
Complicațiile herniei de disc
Complicațiile sunt rare și apar dacă hernia de disc nu este tratată și/sau pacientul continuă să solicite coloana vertebrală în regiunea afectată. Agravarea herniei poate duce la:
- înrăutățirea simptomelor până în punctul în care durerea, amorțeala și/sau slăbiciunea musculară împiedică îndeplinirea activităților zilnice, scăzând semnificativ calitatea vieții;
- dureri cronice la nivelul spatelui și al membrelor;
- disfuncții ale vezicii urinare sau ale colonului;
- pierdere progresivă a sensibilității în zonele afectate;
- tulburări motorii;
- paralizie, dacă se produc leziuni permanente ale măduvei spinării (foarte rar).
Este important să apelezi la medicul neurolog de la primele semne ale unei posibile hernii de disc. Confirmarea rapidă a diagnosticului și inițierea imediată a tratamentului te scapă de dureri înainte ca acestea să-ți afecteze semnificativ viața și împiedică agravarea leziunii, prevenind complicațiile.
Diagnosticul herniei de disc
Diagnosticul herniei de disc este pus de medicul neurolog prin corelarea informațiilor obținute în urma anamnezei și a examinării clinice (în cadrul căreia sunt verificate reflexele, forța musculară, sensibilitatea la atingere, mobilitatea, severitatea durerii și localizarea ei) cu rezultatele testelor suplimentare specifice:
- RMN de coloană și nervi periferici – investigația imagistică de primă intenție în suspiciunea de hernie de disc;
- electromiografie (EMG), pentru evaluarea funcțiilor la nivelul nervilor periferici și a mușchilor.
Mai rar, poate fi recomandată efectuarea unui CT – de exemplu, pentru pacienții care au implanturi incompatibile cu aparatul RMN.
Tratament pentru hernie de disc
Marea majoritate a herniilor de disc răspund la tratament conservator, simptomele ameliorându-se semnificativ sau chiar dispărând, după minimum 2 săptămâni și maximum 3 luni, cu antialgice și un program de recuperare medicală (kinetoterapie) personalizat. În cazuri rare, se poate ajunge însă la intervenții chirurgicale.
Tratament medicamentos
Terapia de primă linie este reprezentată de o combinație de antiinflamatoare nesteroidiene, relaxante musculare și anticonvulsivante pentru durerea neuropată. Când durerea este severă și nu este obținut un răspuns satisfăcător cu antiinflamatoare nesteroidiene, medicul poate prescrie analgezice opioide, dar acestea trebuie administrate pe perioade scurte, deoarece dau dependență.
Terapie fizică
Kinetoterapia este recomandată în toate tipurile de hernie de disc, exercițiile și manevrele efectuate de terapeut ajutând la scăderea presiunii exercitate de discul herniat pe nerv și la întărirea mușchilor paravertebrali, care au un rol esențial în susținerea coloanei. Prin stabilizarea coloanei și corectarea poziției spatelui, se obține ameliorare durerii pe termen lung, nu doar pe moment.
Specialistul în recuperare medicală poate recomanda completarea kinetoterapiei cu proceduri de fizioterapie și cu masaj terapeutic, dacă le consideră benefice.
Schimbări în stilul de viață
Pacienților cu hernie de disc le este recomandat să continue acasă exercițiile de kinetoterapie deprinse în timpul programului de recuperare medicală, introducându-le în rutina zilnică sau repetându-le cel puțin de 3 ori pe săptămână, pentru a menține rezultatele obținute și a preveni noi episoade dureroase. Totodată, sunt necesare schimbări în stilul de viață care să împiedice agravarea afecțiunii: evitarea activităților ce presupun solicitarea coloanei (căratul sau ridicatul de greutăți, aplecările și rotirile repetate), scăderea în greutate, dacă există exces ponderal, alternarea perioadelor petrecute la birou cu activități care să mobilizeze articulațiile și să antreneze mușchii spatelui.
Injecții/infiltrații
Injecțiile pentru durerea din hernia de disc sunt infiltrații epidurale cu corticosteroizi. Acestea dau rezultate în cazul pacienților care nu răspund la medicația orală, pot fi repetate la câteva luni și sunt eficiente în reducerea inflamației și ameliorarea durerii pentru o perioadă scurtă, nereprezentând o soluție terapeutică pe termen lung. Pentru o durere care revine, este severă și nu răspunde decât la injectarea de corticosteriozi, medicul neurolog poate lua în considerare un alt tip de tratament.
Ablație prin radiofrecvență
Este o procedură minim invazivă, ce presupune utilizarea radiofrecvenței pentru a întrerupe transmiterea semnalului dureros. Ablația prin radiofrecvență este efectuată cu anestezie locală, sub ghidaj CT (computer tomograf) și se adresează pacienților care dezvoltă durere cronică, pe fondul herniei de disc.
Intervenție chirurgicală
În hernia de disc, operația este ultima soluție terapeutică și este luată în considerare dacă:
- durerea este puternică și nu răspunde la tratamentul conservator;
- paresteziile și/sau slăbiciunea musculară se accentuează;
- apar deficite neurologice – tulburări motorii sau probleme de control la nivelul vezicii/intestinelor;
- există compresie medulară, cu risc de paralizie.
În astfel de situații, discul herniat este înlăturat parțial sau total, pentru a elibera, după caz, nervul comprimat sau măduva spinării.
Programează-te la Neuroaxis, dacă te confrunți cu dureri de spate
Prevenția constă și în programarea la medicul care se ocupă de durerile de spate imediat după apariția disconfortului. Prin depistarea timpurie a unei leziuni minore, poate fi împiedicată agravarea situației.
Te așteptăm la Neuroaxis, prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România, dacă te confrunți cu dureri lombare, toracale sau cervicale, pentru a determina, prin consultație și investigații, dacă este vorba despre hernie de disc sau o altă afecțiune a coloanei și pentru a stabili protocolul terapeutic adecvat. Te poți programa online sau prin call center.