Tinitus. Ce este, de ce apare și când trebuie să te adresezi medicului 

Îți țiuie urechile după ce un concert? Termenul medical pentru acest simptom este tinitus. Când se manifestă temporar, iar cauza este ușor identificabilă – expunerea la zgomot puternic, de exemplu -, nu reprezintă un motiv de îngrijorare, însă persistența face necesară evaluarea medicală. 

Tinitusul cronic poate semnala o pierdere progresivă a auzului, afecțiuni ORL, neurologice sau cardiovasculare și poate determina apariția unor probleme suplimentare: tulburări de somn, de concentrare sau psiho-emoționale. Prevalența sa la nivel global e ridicată – comparativ, punctează specialiștii, cu cea a migrenei -, o meta-analiză publicată în 2022 arătând că este prezent la 10% dintre tineri, la 14% dintre adulții de vârstă mijlocie și la 24% dintre vârstnici, cu 2% din populație suferind de o formă severă. 

La Neuroaxis, acest simptom este evaluat de specialiști în neurologie și otoneurologie. Prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România îți oferă acces la expertiză în diagnosticarea și tratamentul tinitusului și afecțiunilor asociate, prin investigații efectuate cu tehnologie performantă și strategii terapeutice personalizate. 

Ce este tinitusul 

Termenul de tinitus desemnează percepția unui sunet fără existența unei surse sonore externe – practic, creierul interpretează semnale anormale provenite de la sistemul auditiv ca fiind reale. Zgomotele se pot manifesta într-o singură ureche, în ambele urechi sau pot fi percepute difuz, „în cap”, au tonalități și intensități variabile – slabe sau puternice, cu frecvență joasă sau înaltă – și apar sub diverse forme: țiuit, bâzâit, șuierat, fluierat, scârțâit, zumzet, pocnituri, urlete, o senzație de vibrație, sunete pulsatile sau ca de clopoțel. 

Tinitusul poate apărea și dispărea sau poate fi prezent în permanență. Noaptea, când zgomotul ambiental e redus sau inexistent, poate fi resimțit mai intens. La fel, pe fond de stres, oboseală sau anxietate – mulți pacienți raportează o agravare a „sunetelor fantomă” în perioadele solicitante psiho-emoțional. 

Ce cauzează țiuitul în urechi 

Sunetele sunt captate de ureche și transformate în vibrații care ajung în cohlee, o structură din urechea internă plină cu celule senzoriale foarte fine (celule ciliate). Aceste celule convertesc vibrațiile în impulsuri nervoase și le transmit apoi prin nervul auditiv către creier, care le procesează. Tinitusul apare atunci când acest proces este perturbat. Dacă celulele auditive sunt afectate – de exemplu prin expunere constantă la zgomot puternic, îmbătrânire, infecții, traumatisme sau anumite afecțiuni -, semnalele trimise către creier devin anormale sau incomplete. Creierul începe atunci să „umple golurile” și generează spontan o activitate electrică percepută ca țiuit, bâzâit sau șuierat, chiar dacă nu există un sunet real provenit din exterior. 

O altă explicație posibilă ține de modul în care creierul procesează și interpretează semnalele auditive. Cercetările sugerează că, la unele persoane, nu este implicat doar cortexul auditiv, ci și modul în care acesta interacționează cu rețelele cerebrale responsabile de atenție, memorie și răspuns emoțional. 

Expunerea la zgomote puternice 

Una dintre cele mai frecvente cauze este zgomotul puternic, care suprasolicită și deteriorează celulele senzoriale din cohlee. Pot declanșa țiuitul în urechi ascultarea muzicii la volum ridicat în căști, participarea frecventă la concerte sau festivaluri, folosirea utilajelor industriale – picamere, drujbe – fără echipament de protecție auditivă, focurile de armă, exploziile, traficul intens. Prin expunere repetată, se poate croniciza. 

Pierderea auzului asociată vârstei 

Celulele auditive se deteriorează și pe măsură ce îmbătrânim, nu doar din cauza zgomotelor puternice. O parte din pacienții cu presbiacuzie – scăderea progresivă a auzului odată cu înaintarea în vârstă, care afectează peste 50% din vârstnicii de 75 de ani și pe aproape toți cei de peste 90 de ani, conform unei estimări recente – acuză și simptome precum alterarea sunetelor (nu doar diminuarea lor) și țiuit în urechi. 

Blocarea canalului auditiv 

Blocarea conductului auditiv extern poate afecta transmiterea normală a sunetelor către timpan și poate favoriza apariția tinitusului sau accentuarea unuia deja existent. Una dintre cele mai frecvente cauze este acumularea excesivă de cerumen, care formează un dop și reduce capacitatea urechii de a percepe corect sunetele externe. În aceste situații, se poate observa suplimentar senzația de ureche „înfundată”, scăderea auzului și percepția ecoului propriei voci. Simptome similare pot apărea și în contextul unei infecții auriculare, atunci când lichidul acumulat în spatele timpanului sau inflamația locală modifică modul în care vibrațiile sonore sunt transmise către urechea internă. 

Canalul auditiv poate fi blocat și prin împingerea cerumenului în profunzime cu bețișoarele de urechi sau prin prezența unui corp străin. 

Anumite medicamente 

Zgomotele în urechi pot fi efectul secundar al anumitor medicamente, mai ales dacă sunt administrate în doze mari. Antiinflamatoarele nesteroidiene (ibuprofen, naproxen, aspirină), anumite antibiotice, citostaticele, pastilele împotriva malariei și antidepresivele pot determina apariția acestui simptom. 

Traumatisme 

Leziunile la cap sau la gât pot afecta structurile urechii – nervul care transmite semnalele sonore către creier sau zonele creierului care procesează sunetul, provocând apariția țiuitului. Tinitusul cervical, de exemplu, apare în asociere cu probleme ale coloanei cervicale, precum spondiloza sau traumatismele suferite în această regiune. 

Afecțiuni ale urechii interne 

Numeroase afecțiuni ale urechii interne pot afecta procesarea normală a sunetelor, favorizând apariția tinitusului. Printre cele mai cunoscute se numără otoscleroza, labirintita (o inflamație de natură virală sau bacteriană a urechii interne), boala Meniere, fistula paralimfatică (leziune a membranelor ce separă urechea medie de cea internă) și boala autoimună a urechii interne. Fiecare dintre acestea poate produce, pe lângă țiuit, și alte simptome caracteristice, precum scăderea auzului, senzația de presiune sau plenitudine auriculară, amețeli și vertij, hipersensibilitate la sunete, senzație de greață sau instabilitate în timpul mersului. 

Afecțiuni neurologice 

Între afecțiunile neurologice care pot favoriza declanșarea acestui simptom se numără:  

• neurinomul acustic, o tumoră benignă care se dezvoltă pe nervul vestibular (principala legătură dintre urechea internă și creier); 
• hipertensiunea intracraniană idiopatică, numită și pseudotumor cerebri și determinată de acumularea în exces de lichid cefalorahidian în craniu; 
• meningiomul, o tumoră a meningelui; 
• migrena; 
• scleroza multiplă, când leziunile demielinizante perturbă semnalele electrice dintre creier și urechi. 

Unele studii sugerează că boala Alzheimer și boala Parkinson se pot asocia, de asemenea, cu țiuitul în urechi în formă cronică. O posibilă explicație înaintată de cercetători este reducerea substanței cenușii din creier și afectarea integrității substanței albe, caracteristice celor două afecțiuni neurodegenerative. 

Probleme vasculare și boli cronice 

Hipertensiunea arterială, ateroscleroza și malformațiile vaselor de sânge (în special cele aflate în interiorul urechii sau în apropierea acesteia) pot afecta circulația sangvină și pot duce la apariția tinitusului. Alte afecțiuni asociate cu acest simptom sunt anemia, diabetul, tulburările tiroidiene și anumite boli autoimune, precum lupusul. 

Factori de risc în apariția tinitusului 

• Expunerea profesională la zgomot. Persoanele care lucrează în construcții, industrie, armată sau în domeniul muzical au un risc mai mare. 
• Vârsta. Pe măsură ce structurile sistemului auditiv se degradează, crește probabilitatea apariției acestui simptom. 
• Sexul (este raportat mai frecvent la bărbați decât la femei). 
• Stresul psiho-emoțional. 
• Prezența unei afecțiuni predispozante. 
• Istoricul de traumatisme craniene sau cervicale. 
• Fumatul. Nicotina produce vasoconstricție și reduce fluxul sangvin, iar anumite substanțe toxice din fumul de țigară favorizează stresul oxidativ și pot afecta neurotransmițătorii implicați în procesarea auditivă. 
• Consumul de alcool. Deși nu este considerat un factor direct implicat în apariția tinitusului, alcoolul poate accentua simptomele existente prin dilatarea vaselor de sânge și modificarea fluxului sangvin din urechea internă. 

Tipuri de tinitus 

Principalele tipuri menționate de literatura de specialitate sunt: 

• tinitusul subiectiv, cea mai frecventă formă, care apare, de regulă, în urma unor probleme ale urechii interne, ale nervului auditiv sau ale modului în care creierul procesează semnalele sonore; 
• tinitusul obiectiv, care este mai rar și care poate fi perceput nu doar de pacient, ci și de medic în timpul examinării. Acesta poate fi cauzat de probleme vasculare, structurale sau de contracturi musculare. 

În funcție de cauză și de modul de manifestare, specialiștii numesc însă mai multe tipuri: 

• primar sau idiopatic, când nu poate fi identificată o cauză clară; 
• secundar, când apare pe fondul unei afecțiuni; 
• acut, când se manifestă pe o perioadă scurtă, și cronic, când durează mai mult de trei luni; 
• pulsatil, când e perceput ca un zgomot ritmic, sincronizat cu bătăile inimii. Această formă poate fi asociată cu modificări ale fluxului sangvin, hipertensiune arterială, malformații vasculare sau alte afecțiuni circulatorii; 
• somatosenzorial, declanșat la anumite mișcări sau atingeri – contracții musculare puternice ale capului, gâtului și membrelor, mișcări oculare, aplicarea presiunii asupra punctelor trigger miofasciale; 
• tonal – cel mai frecvent subtip de tinitus subiectiv. Este caracterizat de percepția constantă, continuă a unui sunet (fluierat, șuierat) și poate fi asociat cu pierderea auzului sau cu leziuni ale sistemului auditiv. 
• muzical (rar), în care pacientul aude o melodie fără să existe o sursă externă a acesteia. Acest tip de tinitus se asociază cu  pierderea auzului sau cu afecțiuni neurologice. 

Complicații 

În forma cronică (durează de peste 3 luni), țiuitul în urechi poate avea efecte importante asupra sănătății fizice și psihice. Între simptomele secundare raportate frecvent se numără: 

• tulburări de somn (mulți pacienți adorm greu, din cauză că zgomotele sunt mai evidente în liniște); 
• probleme de concentrare, care pot duce la scăderea performanței profesionale; 
• creșterea nivelului de stres, iritabilitate; 
• anxietate și depresie. 

Teste și analize folosite pentru diagnosticare 

Primul filtru este specialistul în otorinolaringologie sau otoneurologie, dar poate fi necesară evaluarea multidisciplinară, dacă există suspiciunea unei cauze neurologice sau cardiovasculare. 

În timpul consultației de otoneurologie, medicul îți va cere să descrii simptomele cu care te confrunți, momentul apariției lor, caracteristicile și durata, ce anume le declanșează sau le agravează. De asemenea, îți va pune întrebări despre istoricul medical, pentru a putea identifica eventuale afecțiuni sau tratamente responsabile pentru tinitus. Anamneza va fi urmată de otoscopie, care presuspune examinarea canalului auditiv extern și a timpanului. 

Complementar, specialistul poate recomanda: 

• audiometria, un test esențial pentru evaluarea auzului și determinarea hipoacuziei; 
• timpanometria, prin care sunt verificate funcționarea timpanului și a urechii medii; 
• teste vestibulare (explorări otoneurologice), dacă tinitusul este însoțit de amețeli și tulburări de echilibru; 
• RMN sau CT, dacă există simptome neurologice asociate; 
• analize de laborator pentru identificarea unor cauze precum anemia, tulburările tiroidiene, diabetul etc.; 
• evaluare cardiologică, dacă suspectează o cauză cardiovasculară; 
• consultație de neurologie, dacă suspectează o cauză neurologică. În cadrul clinicii noastre, aceste consultații nu au limită fixă de timp, fiind adaptate nevoilor fiecărui pacient. Astfel, medicul poate acorda atât cât este necesar anamnezei, examinării clinice, prezentării concluziilor și discutării opțiunilor de tratament. 

Tratament pentru tinitus 

Tinitusul acut determinat de expunerea la un zgomot puternic este de regulă autolimitat, iar cel cu o cauză fiziologică identificată (infecție a urechii, dop de cerumen) dispare odată ce este eliminat factorul declanșator. Mai dificilă este gestionarea celui cronic. În acest caz, tratamentul poate ajuta la reducerea intensității și la creșterea nivelului de toleranță, dar în prezent, nu există medicamente pentru tinitus care să elimine definitiv acest simptom. 

Ce poate fi de ajutor, în funcție de severitatea țiuitului și de simptomele asociate: 

• aparatele auditive și implanturile cohleare, în cazul persoanelor care suferă și de hipoacuzie. Acestea amplifică sunetele și pot reduce totodată intensitatea zgomotelor din urechi; 
• dispozitivele de mascare, care emit zgomote discrete, controlate (sunete constante și plăcute, cum sunt cele din natură), ce reduc contrastul dintre liniștea ambientală și sunetul perceput, făcându-l mai ușor de tolerat. Poate fi vorba despre aparate de foarte mici dimensiuni, purtate în ureche (dispozitive intraauriculare), despre gadgeturi destinate îmbunătățirii somnului și relaxării sau despre aplicații pentru smartphone; 
• terapia cognitiv-comportamentală, care poate reduce impactul negativ al țiuitului cronic asupra vieții pacientului; 
• terapia de reeducare a tinitusului, care combină psihoterapia cu terapia sonoră pentru a obișnui creierul să identifice țiuitul ca sunet neutru și să ajungă, în timp, să-l ignore. 
• medicamente pentru afecțiunea de fond (pot reduce intensitatea simptomelor); 
• antidepresive sau anxiolitice pentru controlul tulburărilor psiho-emoționale asociate și îmbunătățirea calității somnului. 

În prezent, cercetătorii testează mai multe terapii în încercarea de a identifica o metodă eficientă de intervenție: stimularea electrică, stimularea bimodală (acustică și electrică), stimularea magnetică transcraniană repetitivă și stimularea cerebrală profundă. Totodată, efectuează teste pentru a determina dacă există o predispoziție genetică, deoarece identificarea unei gene responsabile pentru hipocuzie și tinitus ar ajuta la determinarea riscului de a dezvolta aceste probleme de sănătate și ar putea fi un punct de plecare în prevenție. 

O altă terapie promițătoare aflată în testare presupune injectarea lidocainei în zona ganglionului trigeminal și a celui otic. Un studiu-pilot arată că această abordare poate contribui la reducerea semnificativă a intensității țiuitului, fără efecte secundare importante. 

Prevenție 

Tinitusul nu poate fi întotdeauna prevenit, dar este benefic să iei o serie de măsuri pentru a-ți proteja auzul și a scădea astfel riscul de apariție a acestui simptom. Ce îți recomandăm: 

• evită expunerea la sunete puternice (limitează volumul în căști, redu numărul concertelor frecventate etc.); 
• folosește protecție auditivă, dacă profesia presupune un mediu zgomotos sau activitățile din timpul liber te poartă într-un astfel de loc (volumul muzicii poate fi ridicat în sălile de fitness și în cluburi, de exemplu);  
• evită automedicația; 
• protejează-ți sănătatea cardiovasculară printr-un stil de viață sănătos – alimentație echilibrată, activitate regulată, greutate menținută în limite normale; 
• renunță la fumat (dacă este cazul); 
• respectă recomandările medicale, dacă suferi de o afecțiune din cele menționate anterior. O bună gestionare a bolii poate reduce riscul de apariție a acestui simptom. 

Protejează-ți auzul cu ajutorul specialiștilor Neuroaxis  

Dacă țiuitul în urechi e mai degrabă un zgomot de fundal persistent decât o manifestare episodică și explicabilă, te așteptăm la Neuroaxis pentru evaluare și determinarea cauzei. Echipa multidisciplinară a clinicii reunește medici din specialitățile de care ai putea avea nevoie pentru un diagnostiv de certitudine și o strategie terapeutică adecvată: neurologie, otoneurologie și cardiologie. 

Programează-te pentru a afla ce anume a declanșat acest simptom și ce poți face pentru ameliorarea lui. În lipsa tratamentului, tinitusul se poate agrava, afectându-ți confortul și calitatea vieții.