Ce este anxietatea?
Cand avem anxietate avem, de fapt, o stare anormala caracteriazata prin “teama fara obiect”. Este diferita de emotia fireasca pe care o resimtim cu totii in situatii noi sau in momente cu incarcatura emotionala (de ex. prima zi de scoala sau prima intalnire). Este diferita si de frica, aceasta din urma fiind caracterizata de “teama cu obiect concret” (ex. aparitia unui animal periculos).
Spre deosebire de teama, care este un proces adaptativ cu rolul de a ne proteja de pericole, anxietatea este un proces dezadaptativ. De cele mai multe ori, impiedica persoana care se confrunta cu astfel de stari sa-si desfasoare activitatile obisnuite. Dificultatea de a face fata anxietatii vine tocmai din sursa acesteia, care se afla in subconstient si se caracterizeaza printr-un dezechilibru intre instinct si constiinta.
Te-ar putea interesa:
Simptome anxietate
Desi exista un grup de tulburari anxioase, acestea au in comun urmatoarele simptome:
Simptome psihologice
- Senzatie de frica
- Tulburari de concentrare si de atentie
- Hipervigilenta
- Tulburari de somn
- Disfunctii sexuale
Simptome fizice
- Dureri nespecifice sau parestezii
- Tensiune musculara, tremor, tresariri musculare
- Tulburari de respiratie, senzatie de “lipsa de aer”
- Oboseala
- Hiperactivitate vegetativa: roseata sau paloare, tahicardie, palpitatii, transpiratii reci, diaree, urinat frecvent, uscaciunea gurii
Tipuri de anxietate
Atacul de panica
Nu este o tulburare distincta, ci o manifestare a unei tulburari anxioase. Se caracterizeaza prin prezenta a mai mult de 4 din urmatoarele simptome: palpitatii, transpiratii, tremor, senzatie de sufocare, senzatie de lipsa de aer, durere toracica, greata sau disconfort abdominal, ameteala, senzatie de desprindere de realitate, teama de a nu pierde controlul, teama de moarte, amorteli, valuri de frig sau de caldura. Aceste simptome apar brusc si ating intensitatea maxima in decurs de 10 minute.
Tulburarea de panica
Caracterizata prin aparitia atacurilor de panica recurente, neasteptate si la cel putin o luna distanta de alte atacuri. Aceasta poate fi insotita sau nu de agorafobie (teama de a iesi din casa, de a se afla intr-un loc public), prezenta acestui simptom fiind un factor agravant.
Tulburarea de anxietate generalizata
Caracterizata prin anxietate si ingrijorare excesiva, prezenta in majoritatea zilelor, mai mult de 6 luni, in legatura cu diverse activitati, persoanei fiindu-i dificil sa-si controleze teama. Se asociaza cu mai mult de 3 din urmatoarele simptome: neliniste sau senzatia de a fi “la limita”, tulburari de concentrare, oboseala, iritabilitate, tensiune musculara, tulburari de somn.
Fobiile
Caracterizate prin frica extrema, persistenta si nerealista, declansata de prezenta sau anticiparea unui obiect sau situatii specifice, expunerea la stimulul fobic producand un atac de panica imediat. Desi persoana recunoaste teama ca fiind nejustificata, aceasta ii afecteaza functionarea obisnuita. Cele mai frecvente tipuri de fobii sunt: de animale, de mediu natural (inaltimi, apa, etc), de sange, de imbolnavire, de a se ineca, de contaminare.
* Un tip aparte de fobie este fobia sociala – in care persoana se teme de situatii sociale sau de performare, in care este expusa la oameni nefamiliari, este in centrul atentiei si ii este frica de faptul ca se va comporta intr-un mod stanjenitor, astfel incat va ajunge sa evite astfel de situatii (relatii sociale, functionare ocupationala sau academica).
Tulburarea obsesiv- compulsiva
Caracterizata prin obsesii (ganduri, impulsuri sau imagini recurente si persistente care sunt traite ca intruzive si neadecvate) insotite de un grad mare de anxietate si compulsii (comportamente rigide, repetitive care urmaresc sa preintampine sau sa inlature obsesiile). Aceste comportamente consuma o mare parte din timp pe zi si interfereaza marcant cu activitatea persoanei. Cele mai comune compulsii sunt: spalatul pe maini, rugaciuni, numarat in gand, verificare, punere in ordine.
Tulburarea de stres post- traumatica
Apare la persoane care au fost expuse unui eveniment traumatic, fie ca a fost direct implicata, fie ca a trait un sentiment de teama, de oroare intensa. Evenimentul este retrait persistent prin rememorari, cosmaruri, flash-back-uri, iluzii sau chiar halucinatii, insotite de mare reactivitate psihologica la expunerea la situatii care seamana cumva cu evenimentul traumatizant. Acestea duc la evitarea situatiilor care pot fi asociate cu trauma si interfereaza cu functionarea obisnuita a persoanei.
Diagnosticare anxietate
Tulburarile anxioase sunt insotite in general de manifestari somatice polimorfe. Acesti pacienti ajung mai intai la medici de diferite specialitati, pentru efectuarea de investigatii amanuntite. Abia dupa excluderea unei afectiuni organice, sunt indrumati catre medicul psihiatru. Diagnosticul de tulburare anxioasa se stabileste dupa o evaluare amanuntita, dupa ce au fost excluse orice tip de cauza organica, medicamentoasa sau toxica. Pentru aceasta, este posibil ca medicul psihiatru sa ceara un istoric amanuntit al investigatiilor efectuate (eventual solicitarea unora suplimentare) si detalierea situatiilor in care survin simptomele.
Tratament anxietate
Tratamentul tulburarilor anxioase consta in psihoterapie, dublata sau nu de medicatie, in functie de evaluarea medicului psihiatru si de impactul pe care simptomele il au asupra functionarii individului.
Cele mai utilizate clase de medicamente sunt anxioliticele. Acestea au rolul de a scadea rapid anxietatea. In al doilea rand, sunt antidepresivele, utilizate atat pentru efectul lor anxiolitic pe termen lung, cat si pentru ca depresia si anxietatea sunt afectiuni comorbide.
Durata tratamentului medicamentos difera de la caz la caz in functie de gravitatea simptomelor si persistenta factorilor declansatori. In general este necesar un tratament de lunga durata, intre 9-12 luni.
Tipul de psihoterapie ales in general in cazul tulburarilor de panica este cognitiv-comportamentala. Acesta are rolul de a modifica modul de a gandi si de a actiona. Orientarile de tip psihodinamic si-au dovedit, de asemenea, utilitatea pe termen lung in sensul identificarii si rezolvarii situatiei anxiogene. Alte tipuri de psihoterapie utilizate sunt: terapia familiala, terapia de grup, EMDR (desensibilizare si reprocesare prin miscari oculare rapide) si hipnoza. Ultimele doua utilizate in cazul tulburarii de stres posttraumatic.
Factori de risc anxietate
Desi nu se cunosc cauzele clare ale anxietatii, s-a demonstrat ca aceasta este corelata cu eliberarea crescuta de catecolamine (hormoni de stres). Totusi, cauzele anxietatii sunt de origine psihologica:
Psihanalitica
Fricile de dezintegrare din copilarie, teama de a pierde obiectul iubit.
Teoria invatarii
Anxietatea este produsa de frustrarea sau stresul continuu, cronic. In timp, se extinde si asupra situatiilor mai putin stresante si ajunge sa devina un raspuns automat. Aceasta poate fi invatata prin imitarea pattern-urilor anxioase din familie.
Incidenta anxietate
Tulburarile anxioase au o rata de prevalenta de 3-5% pe durata vietii, exceptie facand fobiile, cu rata de aproximativ 10%. Este posibil ca aceste afectiuni sa fie mai frecvente, dar incorect diagnosticate.
Studiile arata ca un numar mare de pacienti (intre 25 si 90%) sufera cel putin o recadere dupa intreruperea tratamentului. Ceea ce sustine inca o data importanta psihoterapiei si a adoptarii unui stil de viata sanatos.
