Îți este greu să ridici brațul, imposibil să prinzi obiecte. Sau ai mersul nesigur, din cauza controlului muscular deficitar. Aceste probleme sunt specifice în pareză, manifestare clinică a numeroase afecțiuni neurologice, de la neuropatii periferice până la scleroză multiplă sau accident vascular cerebral. Dacă te confrunți cu astfel de simptome, ai nevoie de expertiza unui neurolog pentru determinarea cauzei și stabilirea strategiei terapeutice optime.
La Neuroaxis, îți punem la dispoziție o echipă extinsă de medici supraspecializați în toate ramurile neurologiei și domeniile conexe și tehnologie performantă pentru efectuarea investigațiilor necesare. În prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România beneficiezi de consultații necondiționate temporal, de abordare multidisciplinară când situația o impune, de tratamente personalizate și de monitorizare, în cazul diagnosticării cu o boală cronică.
Ce este pareza
Pareza, cea mai frecventă tulburare motorie, apare atunci când impulsurile nervoase nu mai sunt transmise eficient de la creier sau măduva spinării către mușchi, pe fondul afectării sistemului nervos central sau periferic. Acest lucru determină slăbiciune musculară, cu limitarea mobilității și a coordonării – o dizabilitate care afectează semnificativ calitatea vieții.
Disfuncția poate apărea brusc sau se poate manifesta progresiv, în funcție de factorul determinant, și poate afecta un singur segment corporal sau mai multe regiuni. Poate implica, în funcție de localizarea leziunii nervoase membrele superioare, membrele inferioare, musculatura facială sau chiar musculatura implicată în vorbire și deglutiție.
Cauze și factori de risc pentru pareză
Pareza apare ca urmare a leziunilor sistemului nervos. Când sunt deteriorați neuronii motori superiori, aflați în cortexul cerebral și trunchiul cerebral, apare pareza spastică, caracterizată prin tonus muscular crescut, hiperreflexie și reflexul Babinski (extensia degetului mare al piciorului și depărtarea în evantai a celorlalte degete la stimularea marginii laterale a tălpii), iar când sunt vătămați neuronii motori inferiori, localizați în măduva spinării și în nucleii nervilor cranieni, se instalează pareza flască – atrofie musculară, hiporeflexie și fasciculații.
Pareza poate rezulta dintr-o gamă largă de afecțiuni neurologice:
- scleroză multiplă, o boală autoimună care determină leziuni demielinizante;
- scleroză laterală amiotrofică, în care are loc degenerarea concomitentă a neuronilor motorii superiori și inferiori;
- traumatisme cranio-cerebrale sau vertebro-medulare, care pot întrerupe căile nervoase;
- tumori cerebrale sau medulare (prin compresia structurilor nervoase);
- infecții ale sistemului nervos – poliomielită, neurosifilis;
- neuropatii periferice precum neuropatia diabetică, asociată diabetului zaharat, sau sindromul Guillain-Barré;
- AVC, care este, de altfel, una dintre cele mai comune cauze, afectând regiunile cerebrale responsabile de controlul motor.
Factorii de risc pentru pareză sunt cei asociați bolilor neurologice care pot determina apariția acestui simptom: vârsta înaintată, hipertensiunea arterială, diabetul, dislipidemia, fumatul, sedentarismul sau istoricul familial de boli neurologice.
Simptome asociate cu pareza
Manifestările clinice ale parezei variază în funcție de localizarea leziunilor nervoase, de severitatea acestora și de cauza subiacentă și pot apărea brusc, cum se întâmplă în cazul accidentului vascular cerebral, sau progresiv, cum este specific bolilor neurodegenerative.
Slăbiciune musculară localizată sau generalizată
Principalul simptom al parezei este slăbiciunea musculară, care poate afecta un singur membru, o parte a corpului (dreapta sau stânga) sau mai multe grupe musculare. Această slăbiciune poate fi persistentă sau fluctuantă, iar în unele cazuri se agravează progresiv, reflectând evoluția afecțiunii neurologice de fond.
Tulburări de coordonare și echilibru
Slăbiciunea musculară determină dificultăți de coordonare și în menținerea echilibrului, crescând riscul căderilor și al accidentelor casnice. Mersul poate deveni nesigur, cu pași mici sau dezechilibrați, iar efectuarea unor activități precum îmbrăcatul sau scrisul poate necesita efort suplimentar.
Modificări ale tonusului muscular
Pacienții pot prezenta hipotonie (mușchi flasci, cu rezistență scăzută la mișcare) sau spasticitate (rigiditate și spasme musculare). Aceste modificări influențează mobilitatea și pot limita suplimentar funcții de bază precum ridicarea brațului sau mersul. În plus, tonusul anormal poate duce la instalarea rapidă a oboselii musculare și la dureri.
Diferențele dintre pareză și paralizie
Deși termenii sunt adesea confundați, pareza și paralizia nu sunt sinonime, descriind grade diferite de afectare motorie.
Pareza este o reducere parțială a forței mușchilor scheletici, care încă permite un anumit grad de mișcare, însă aceasta este semnificativ diminuată și/sau dificil de controlat. Paralizia sau plegia presupune pierderea completă a controlului muscular și implicit a capacității de mișcare voluntară a segmentului corporal afectat.
Această distincție este extrem de importantă în stabilirea prognosticului și a strategiei terapeutice.
Tipuri de pareză
Pareza se poate manifesta izolat, la față, o mână sau un picior, poate afecta membrele bilateral sau poate fi extinsă, modelul și distribuția slăbiciunii musculare depinzând de localizarea și de severitatea leziunii nervoase. Mușchii distali ai membrelor (cei aflați la extremități) sunt adesea mai afectați decât mușchii proximali. Iată principalele tipuri de pareză:
Monopareză
În monopareză, slăbiciunea musculară afectează un singur membru, superior sau inferior. Acest tip de pareză este frecvent întâlnit în urma leziunilor nervoase periferice, dar poate fi și rezultatul unor traumatisme localizate sau a unor accidente vasculare cerebrale ischemice sau hemoragice.
Hemipareză
Hemipareza afectează o jumătate a corpului, dreapta sau stânga, și este frecvent întâlnită după un AVC. Implică atât membrul superior, cât și membrul inferior de aceeași parte, făcând dificile efectuarea mișcărilor fine și mersul, iar slăbiciunii musculare i se adaugă, de regulă, modificări ale reflexelor și ale tonusului muscular.
Este important să menționăm că hemipareza poate fi și un semnal de alarmă pentru un accident vascular cerebral în desfășurare, nu doar o sechelă post-AVC. Când observăm slăbiciune musculară unilaterală și asimetrie facială (jumătate de față „căzută”), însoțite de tulburări de vorbire și confuzie, este important să sunăm imediat la 112 pentru a solicita o ambulanță – de intervenția medicală promptă poate depinde viața persoanei afectate! Metoda FAST îți poate fi utilă pentru identificarea rapidă a semnelor specifice.
Parapareză
Parapareza se caracterizează prin slăbiciune musculară la nivelul ambelor membre inferioare și apare adesea în afecțiuni ale măduvei spinării. Aceasta poate duce la dificultăți în mers, instabilitate și oboseală rapidă, fiind adesea însoțită de tulburări ale controlului vezical și/sau intestinal.
Tetrapareză
Tetrapareza implică toate cele patru membre, pacienții având o mobilitate extrem de redusă și necesitând sprijin în activitățile zilnice, iar în cea mai severă formă poate afecta funcțiile respiratorii și deglutiția. Este un tip de pareză asociată cu leziuni medulare la nivel cervical și cu stadiile avansate ale unor boli neurodegenerative, cum este scleroza laterală amiotrofică.
Pareză facială
Pareza facială afectează musculatura feței și poate fi centrală (pe fondul sclerozei multiple sau la pacienții cu AVC ) ori periferică, cum este în cazul paraliziei Bell. Aceasta se manifestă prin dificultatea de a ridica sprânceana, de a închide complet ochiul sau de a zâmbi simetric. Totodată, vorbitul devine dificil, iar alimentația poate fi îngreunată din cauza afectării mușchilor implicați în masticație și deglutiție.
Tratamentul parezei
Tratamentul parezei este complex și depinde de tipul, severitatea și cauza subiacentă a afectării motorii. Abordarea optimă presupune adesea o combinație de terapii, așezate atent într-o schemă adaptată nevoilor specifice ale pacientului. Personalizarea este esențială pentru a maximiza șansele de recuperare funcțională.
Farmacoterapie
Medicația, adesea utilizată în combinație cu terapia fizică, se concentrează pe reducerea spasticității și a hiperactivității musculare. Principalele clase de medicamente utilizate includ baclofenul, considerat tratamentul de primă linie pentru spasticitate, diazepamul și dantrolenul, care reduc tonusul muscular și contracturile, și toxina botulinică, care induce o pareză periferică temporară, fiind eficientă în spasticitatea focală.
În același timp, trebuie abordată medicamentos boala de bază. În afecțiuni precum scleroza multiplă, tratamentul adecvat nu doar că poate încetini progresia bolii, dar poate și să amelioreze simptomele de slăbiciune musculară.
Kinetoterapie
Kinetoterapia este esențială pentru recuperarea musculară și menținerea mobilității articulațiilor. Exercițiile specifice, alese de un specialist în reabilitare medicală și efectuate sub supravegherea acestuia, ajută la creșterea forței mușchilor afectați, la îmbunătățirea echilibrului și prevenirea contracturilor, iar în timp, permit pacientului să-și recâștige independența în activitățile zilnice și să reducă riscul căderilor. Terapia trebuie adaptată progresiv, în funcție de toleranța pacientului și de evoluție.
Neuromodulare
Proceduri precum stimularea magnetică transcraniană sau stimularea transcraniană cu curent continuu, ambele noninvazive, pot fi utilizate în tratarea parezei, spasticității și durerii post-AVC. Acestea modulează activitatea corticală și facilitează recuperarea funcțională a membrelor afectate. Alte tehnici de neuromodulare care pot sprijini recuperarea motorie, în special în hemipareza post-AVC, presupun stimularea nervilor periferici.
Stimulare electrică
- Stimularea electrică neuromusculară poate da rezultate în pareza indusă de leziuni ale neuronului motor central. Această procedură folosește curentul electric pentru a provoca contracții ale mușchilor afectați.
- Stimularea electrică funcțională utilizează curentul electric pentru a provoca contracții controlate ale mușchilor, cu scopul de a reproduce mișcări funcționale normale: ridicarea piciorului în timpul mersului sau prinderea și eliberarea obiectelor cu mâna afectată de pareză.
Aceste proceduri ajută la prevenirea atrofiei musculare și la îmbunătățirea coordonării și sunt recomandate, de regulă, în combinație cu kinetoterapia.
Terapie ocupațională și adaptări funcționale
În cazul unei afectări permanente, terapia ocupațională poate sprijini pacienții să obțină un grad de independență în viața de zi cu zi. Utilizarea dispozitivelor de asistare, adaptarea locuinței și deprinderea de noi tehnici pentru efectuarea activităților zilnice în condiții de siguranță ajută la creșterea calității vieții.
Suport psihologic
Impactul parezei asupra vieții cotidiene poate fi semnificativ, de aceea suportul psihologic este o componentă importantă a tratamentului. Psihoterapia poate ajuta pacientul să gestioneze anxietatea, depresia sau frustrarea cauzate de pierderea temporară sau permanentă a funcției și să-și păstreze motivația de a urma programul de reabilitare. Perseverența este extrem de importantă pentru obținerea de rezultate.
Sfatul Dr. Dan Mitrea pentru prevenție
Prevenția parezei se bazează pe prevenirea bolilor care duc la apariția ei. De aceea, experții Neuroaxis recomandă controlul factorilor de risc cardiovascular, menținerea unui stil de viață activ, adoptarea unei alimentații echilibrate, renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool și monitorizarea afecțiunilor cronice.
„La modul general, o viață sănătoasă ar trebui să ne ferească de astfel de probleme. În particular, un consult neurologic, cu evaluarea factorilor de risc personali și familiali, poate ajuta la creionarea unui plan profilactic personalizat, care răspunde nevoilor individuale și poate avea o eficiență mai ridicată în prevenția bolilor ce pot declanșa pareza”, explică Dr. Dan Mitrea.
Alături de tine în tratamentul parezei. Programează-te la Neuroaxis
O decizie importantă pentru sănătatea ta este prezentarea la medic de la primele semne de slăbiciune musculară. Diagnosticarea timpurie a afecțiunii care stă la baza ei și inițierea imediată a tratamentului adecvat pot încetini evoluția bolii de fond și pot sprijini recuperarea funcțiilor afectate.
Pareza poate fi tratată, cu rezultate bune, în anumite cazuri. Nu amâna evaluarea. Programează-te la Neuroaxis, prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România, pentru a beneficia de îngrijire adaptată nevoilor tale.
