În fiecare an, 15 milioane de oameni din întreaga lume suferă un accident vascular cerebral. 5 milioane dintre aceștia mor, iar alte 5 milioane rămân cu un grad mai mic sau mai mare de invaliditate.
Statisticile Organizației Mondiale a Sănătății arată o scădere a incidenței AVC-urilor în multe țări dezvoltate, ca urmare a unui mai bun control al hipertensiunii arteriale și a renunțării la fumat – doi dintre factorii de risc importanți -, însă numărul absolut al AVC-urilor este în creștere la nivel global, din cauza îmbătrânirii populației.
Ce este un accident vascular cerebral?
Accidentul vascular cerebral (AVC) are loc atunci când este întreruptă sau sever diminuată circulația sângelui către o anumită regiune din creier. După câteva minute în care sunt lipsite de oxigen și de nutrienți, celulele cerebrale încep să moară. În cazul unui atac vascular cerebral, simptomele cel mai frecvent întâlnite sunt:
- tulburări de vorbire sau de înțelegere a limbajului;
- scăderea forței musculare pe o parte a corpului;
- amorțeală sau scăderea sensibilității la nivelul feței;
- probleme de vedere – la unul sau ambii ochi;
- durere puternică de cap, instalată brusc, ce poate fi însoțită de greață și vărsături în jet;
- pierderea conștienței.
Vă recomandăm să sunați la 112 și să solicitați asistență medicală fără întârziere, dacă observați oricare din aceste simptome. AVC-ul reprezintă o urgență, iar tratamentul inițiat precoce este esențial, pentru că poate limita nivelul traumei, prin restaurarea circulației la nivel cerebral și stoparea deteriorării celulare.
Cauzele AVC-urilor
Accidentul vascular cerebral poate fi declanșat de blocarea (înfundarea) unei artere sau de ruperea unui vas de sânge, în funcție de cauză fiind determinat și tipul de AVC – ischemic sau hemoragic. Chiar și întreruperea temporară a circulației sângelui poate determina un accident vascular cerebral – este vorba despre accidentul ischemic tranzitoriu – AIT.
Blocarea unei artere
Blocarea arterelor se produce cel mai des pe fondul aterosclerozei, un proces cu evoluție lentă, caracterizat de depunerea de grăsimi (colesterol) pe peretele arterial. Aceste plăci de aterom determină îngustarea arterelor și reducerea fluxului sanguin, apoi obstrucția completă a acestora. O altă cauză a înfundării arterelor sunt plăcile de aterom rupte sau trombii (cheagurile de sânge) suficienți de mari care blochează vasele de sânge.
Ruperea unui vas de sânge
Poate fi vorba despre ruperea unui anevrism cerebral sau de pierderea integrității unui perete vascular în urma unei traume. Sângele din vasul compromis se scurge și se acumulează între cutia cranienă și creier (spațiul epidural), între foițele care formează învelișul creierului (spațiul subdural și cel subarahnoidian) sau în structura creierului (intraparenchimatos). Astfel, pe lângă hemoragia care le afectează, țesuturile cerebrale nu mai sunt alimentate cu oxigen și nutrienți.
Întreruperea temporară a circulației sanguine
Apare din cauza plăcilor de aterom sau a cheagurilor de sânge care înfundă vasele de sânge. Acesta este un blocaj temporar, fluxul sanguin către regiunea cerebrală afectată fiind reluat spontan după câteva minute.
Tipuri de accidente vasculare celebrale
Cum am menționat anterior, există trei tipuri de accidente vasculare cerebrale, în funcție de factorii declanșatori: accidentul vascular cerebral ischemic, care este și cel mai frecvent, accidentul vascular cerebral hemoragic, care este cel mai periculos și accidentul ischemic tranzitoriu, care reprezintă cea mai ușoară formă.
AVC ischemic
AVC-ul ischemic reprezintă aproximativ 85% din cazurile de AVC diagnosticate la nivel global. Vârsta înaintată (arterele se îngustează pe măsură se îmbătrânim), hipertensiunea arterială, fumatul, obezitatea predispun la acest tip de AVC, prin favorizarea depunerilor grăsimi pe pereții arterelor. Și fibrilația atrială contribuie la creșterea riscului de accident vascular cerebral ischemic.
AVC hemoragic
Accidentul vascular cerebral hermoragic reprezintă aproximativ 15% din cazurile de AVC diagnosticate la nivel global. Prezintă cel mai ridicat risc de sechele majore și de deces dintre toate tipurile de AVC și poate necesita intervenție chirurgicală de urgență pentru stoparea sângerării și pentru scăderea presiunii exercitate asupra creierului de sângele acumulat intraparechimatos, subarahnoidian, subdural sau epidural.
Accidentul ischemic tranzitoriu -AIT
Accidentul ischemic tranzitoriu este o formă mai ușoară a AVC-ului ischemic. Pacientul prezintă deficite neurologice pentru o perioada scurtă, apoi își revine, pe măsură ce fluxul sanguin este reluat în regiunea cerebrală afectată de blocaj. Acest tip de accident nu lasă sechele, însă poate fi precursorul unui AVC ischemic – 1 din 3 persoane cu un AVC minor suferă, la scurt timp, un AVC major.
Factori de risc
O multitudine de factori contribuie la creșterea riscului de accident vascular cerebral. Unii pot fi influențați, prin schimbări sănătoase în stilul de viață, alții nu:
- vârstă: după 55 de ani, riscul de AVC crește semnificativ cu fiecare decadă;
- sex: bărbații sunt mai predispuși la AVC, în schimb, femeile au o rată mai ridicată de deces în urma accidentului vascular cerebral;
- istoric familial de AVC;
- antecedente de accident ischemic tranzitoriu;
- hipertensiune arterială (afectează arterele care alimentează creierul);
- insuficiență cardiacă sau alte afecțiuni ale sistemului cardiovascular (bolile de inimă reprezintă nu doar un factor de risc important, ci și principala cauză de deces în rândul supraviețuitorilor AVC);
- apnee în somn;
- diabet, supraponderalitate, obezitate;
- hipercolesterolemie;
- fumat (dublează riscul de accident vascular cerebral ischemic);
- contraceptive orale;
- sedentarism;
- consum excesiv de alcool;
- consum de droguri.
Complicațiile AVC-urilor
Complicațiile după AVC constau în dizabilități temporare sau permanente. În funcție de ce regiune cerebrală a fost afectată și de cât timp a fost aceasta privată de oxigen, sechelele pot consta în:
- paralizii manifestate la nivelul feței și/sau al membrelor – de regulă, pe o parte a corpului;
- dureri și parestezii în părțile corpului afectate de accidentul vascular cerebral;
- dificultăți de vorbire sau de înghițire;
- tulburări cognitive – de memorie, de concentrare, de învățare, de raționament, de formulare a judecăților și de înțelegere a conceptelor;
- tulburări emoționale – dificultăți în exprimarea emoțiilor și predispoziție către depresie;
- modificări de comportament (de regulă, persoanele afectate de AVC devin mai retrase).
Când complicațiile după AVC sunt severe, bolnavii au nevoie de îngrijire permanentă.
Metode de diagnostic
Diagnosticarea accidentului cerebral vascular include teste fizice specifice, investigații imagistice și non-imagistice și analize de sânge, menite atât să confirme AVC-ul, cât și să ajute la identificarea tipului de AVC și a regiunii din creier afectate, pentru a putea fi inițiat protocolul terapeutic adecvat.
Testările pot include:
- anamneză (dacă pacientul este conștient și cooperant);
- examen neurologic și clinic general;
- analize de sânge;
- CT sau RMN cerebral;
- ecografie Doppler de artere carotide și cerebrale;
- EKG;
- ecocardiografie.
Investigațiile cardiace și vasculare sunt importante în caz de accident cerebral vascular pentru că bolile cardiovasculare sunt factor de risc important pentru AVC. Ecocardiografia sau ecografia de vase periferice, de exemplu, poate arăta dacă inima sau vasele periferice prezintă cheaguri de sânge ce ar fi putut migra spre creier.
Tratamentul pentru accidentul vascular cerebral
Tratamentul diferă în funcție de tipul de AVC diagnosticat și trebuie inițiat cât mai devreme după apariția simptomelor, pentru a limita daunele produse la nivel cerebral. De rapiditatea intervenției poate depinde gradul de invaliditate cu care rămâne pacientul post-AVC. Un rol în procesul de recuperare îl joacă și tipul de AVC, și zona din creier afectată.
Tratament în accidentul vascular cerebral ischemic
Obiectivul tratamentului unui accident vascular cerebral ischemic constă în restaurarea rapidă a circulației sangvine către zona afectată din creier, pentru a stopa moartea celulelor neuronale. Dacă AVC-ul a fost cauzat de un cheag de sânge, este utilizată tromboliza pentru dizolvarea cheagului, însă această terapie, perfuzabilă, vine cu un risc major: transformarea leziunii ischemice într-una hemoragică. Medicamentul care dizolvă cheagul poate fi administrat și endovascular (cu ajutorul unui cateter introdus printr-o arteră din zona inghinală, care va livra medicamentul în regiunea cerebrală afectată de AVC).
Cheagurile prea mari, care nu pot fi dizolvate cu ajutorul medicamentelor, pot fi îndepărtate cu ajutorul unui dispozitiv medical special numit stent retriever. Această procedură se numește trombectomie și poate fi efectuată în primele 6 ore după apariția simptomelor de AVC.
Tratament în accidentul vascular cerebral hemoragic
Tratamentul accidentului vascular cerebral hemoragic constă în oprirea medicației anticoagulante (dacă este cazul), scăderea hipertensiunii arteriale (din nou, dacă este cazul), prevenirea spasmului vascular (în special în hemoragiile subarahnoidiene determinate de anevrisme vasculare rupte) și prevenirea convulsiilor. O intervenție chirurgicală de decompresie poate fi necesară dacă sângele scurs din artera ruptă a dus la formarea unui hematom de dimensiuni considerabile, care comprimă prea mult țesutul cerebral. Intervenția poate fi necesară, în regim de urgență, și pentru oprirea sângerării.
Tratament în accidentul ischemic tranzitoriu
Clasificat ca un AVC minor, accidentul ischemic tranzitoriu nu produce sechele și nu necesită tratament imediat. Este însă un semnal de alarmă că există probleme la nivelul arterelor și că oricând se poate declanșa un AVC ischemic, cu implicații majore. Comportamentul responsabil după un accident ischemic tranzitoriu este efectuarea tuturor investigațiilor recomandate de medicul neurolog, a controalelor de specialitate indicate de acesta și respectarea recomandărilor și tratamentului prescris.
Există viață după accidentul vascular cerebral
Unii pacienți își revin rapid după AVC, alții au nevoie de îngrijire pe termen lung și mai ales de reabilitare, pentru a-și recăpăta din funcțiile pierdute și a-și recâștiga independența. În funcție de deficitele neurologice dobândite, poate fi necesară intervenția unui kinetoterapeut, a unui logoped, a unui psiholog sau a tuturor acestora.
Ce este foarte important să înțeleagă pacientul cu AVC și apropiații lui e că recuperarea medicală durează, rezultatele pot apărea în luni sau ani, dar terapia nu trebuie întreruptă. Răbdarea, implicarea și perseverența bolnavului și susținerea familiei lui pot face diferența între dependența de aparținător pentru tot restul vieții și obținerea unui grad de independență care va duce automat și la creșterea calității vieții pentru bolnav.
După un accident vascular cerebral, pentru tot restul vieții, recomandăm monitorizarea de către un medic neurolog cu experiență. La Neuroaxis, prima clinică integrată de Neurologie și Neuroimagistică din România, veți găsi o echipă de peste 50 de medici specializați în neurologie și domeniile conexe, pregătiți să asigure pacienților cu AVC îngrijirea de care au nevoie. Programarea poate fi făcută simplu, online, sau prin call center-ul clinicii.
Cele mai frecvente întrebări despre accidentul vascular cerebral
Printr-un stil de viață sănătos, care presupune o dietă echilibrată, sport, evitarea stresului, evitarea fumatului și a alcoolului și controale medicale regulate pentru prevenția bolilor cardiovasculare – un factor de risc important pentru AVC.
Accidentul vascular cerebral este o urgență medicală. Trebuie să suni la 112 și să soliciți asistență medicală de urgență.
Ecografia Doppler cervico-cerebral, care investighează principalele artere care furnizează sânge către creier, este utilă în evaluarea riscului de AVC. Iar ecocardiografia și ecografia de vase periferice poate evidenția prezența cheagurilor de sânge în țesuturile inimii (de acolo, ele pot migra spre creier).
Din păcate, da. Riscul de recidivă este crescut la persoanele care au trecut printr-un accident vascular cerebral. Este necesară monitorizarea de către un medic neurolog și respectarea cu strictețe a medicației și recomandărilor făcute de acesta, pentru scăderea acestui risc.
