Sindromul Guillain-Barre

Sindromul Guillain-Barre este o neuropatie periferică rară, dar cu prevalență în creștere. Rata de incidență anuală, la nivel global, este de 1-2 cazuri la 100.000 de persoane, iar mortalitatea și dizabilitatea severă sunt înregistrate la 20% din pacienți, conform unui raport detaliat din 2019, care a analizat date din 204 țări. 

Diagnosticarea cu acest sindrom, cunoscut și ca poliradiculonevrită acută, face necesară – după trecerea de faza periculoasă a bolii și intrarea în perioada de reabilitare – monitorizarea constantă de către un medic neurolog. Recuperarea poate fi extrem de lentă, dificilă și uneori incompletă și trebuie gestionată de un specialist care evalueze periodic progresul și să recomande terapiile adecvate. 

La Neuroaxis, prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România, poți beneficia de expertiza unei echipe de peste 50 de medici specializați în neurologie și domeniile conexe și de suportul psiho-emoțional pe tot parcursul recuperării, pentru tine și aparținător, prin psihologii și psihoterapeuții clinicii. 

Ce este sindromul Guillain-Barre 

Sindromul Guillain-Barré este o boală neurologică inflamatorie demielinizantă mediată imun, un răspuns eronat al sistemul imunitar la un episod infecțios: în loc să atace virusurile sau bacteriile, anticorpii atacă tecile de mielină sau axonii nervilor periferici (rețeaua de nervi care transmite semnale de la creier și măduva spinării către restul corpului). 

Această reacție inadecvată este pusă de cercetători pe seama mimetismului molecular: anumite proteine sau peptide din virusuri și bacterii pot părea similare sistemului imunitar cu cele prezente în mielină, iar producerea de anticorpi pentru neutralizarea agenților infecțioși ar putea declanșa atacul asupra tecilor de mielină. Teoria este susținută de faptul că boala debutează adesea la câteva zile sau săptămâni după o infecție digestivă sau respiratorie 

Cauzele sindromului Guillain-Barre 

Cauzele poliradiculonevritei acute sunt încă în cercetare. Cel mai frecvent, boala pare a fi declanșată de infecția cu campylobacter, o bacterie prezentă în organismul animalelor domestice, la nivel intestinal, și transmisă prin produse animale insuficient preparate termic sau prin apă, fructe și legume contaminate cu fecalele acestora. 

Virusurile gripale, citomegalovirusul, virusurile Epstein-Barr, Zika și cele care provoacă hepatitele A, B, C și E, infecția cu HIV, pneumonia cu Mycoplasma, limfomul Hodgkin și virusul COVID-19 sunt, de asemenea, luate în calcul drept potențiali factori declanșatori, după ce în regiuni unde s-au înregistrat creșteri ale acestor cazuri a fost raportată și înmulțirea diagnosticelor de sindrom Guillain-Barre. Se consideră că, foarte rar, intervențiile chirurgicale și vaccinarea pot crește riscul de apariție a acestei boli. 

Simptomele sindromului Guillain-Barre 

În sindromul Guillain-Barre sunt afectate funcțiile motorii și senzoriale. Simptomele debutează brusc și se agravează pe măsură de procesul de demielinizare avansează, crescând în intensitate pe o perioadă de ore, zile sau săptămâni, până când anumiți mușchi nu pot fi utilizați deloc. În anumite cazuri, ușoare, pacienții acuză doar o slăbiciune musculară de scurtă durată. În altele, pacienții se pot confrunta cu o paralizie aproape devastatoare, care afectează respirația, tensiunea sau ritmul cardiac și pune viața în pericol. 

Principalele simptome ale bolii sunt: 

• slăbiciune musculară, care debutează, de regulă, la membrele inferioare, bilateral, manifestându-se prin dificultăți la mers sau la urcatul scărilor. Treptat, slăbiciunea urcă, afectând brațele, trunchiul, fața și mușchii respiratori. Foarte rar, simptomele încep să se facă simțite la nivelul feței și coboară treptat spre picioare; 
• modificări senzoriale, în special furnicături.

Majoritatea pacienților ating cel mai înalt nivel de slăbiciune în primele două săptămâni de la apariția simptomelor.

Alte posibile manifestări ale sindromului Guillain-Barre: 

• probleme cu vederea, din cauza afectării mușchilor oculari; 
• dificultăți de înghițire, vorbire sau masticație; 
• senzația de ciupitură sau înțepătură la nivelul membrelor superioare și inferioare; 
• dureri – care pot fi severe, în special noaptea; 
• tulburări de coordonare și de echilibru; 
• ritm cardiac sau tensiune arterială anormale; 
• probleme digestive sau cu controlul vezicii urinare. 

Formele clinice ale poliradiculonevritei 

Există mai multe variante clinice de sindrom Guillain-Barre, în funcție pe tipurile de fibre nervoase implicate (motorii, senzoriale, senzoriale și motorii, craniene sau autonome), de modul predominant de lezare a fibrelor (demielinizant versus axonal) și pe prezența alterării conștienței: 

• poliradiculoneuropatie demielinizantă inflamatorie acută – forma cel mai frecvent diagnosticată, în care sistemul imunitar deteriorează teaca de mielină a nervilor periferici, provocând slăbiciune musculară și paralizie; 
• neuropatie axonală motorie acută – sunt deteriorați axonii nervilor motorii, nervii nu mai pot transmite eficient semnalele și mușchii încep să își piardă capacitatea de a răspunde la comenzi. Astfel, apar dificultățile de mișcare; 
• neuropatie axonală motorie-senzorială acută – sunt deteriorați atât axonii nervilor motori, cât și ai celor senzoriali, iar pacientul manifestă tulburări motorii și senzoriale; 
• sindromul Miller Fisher – o formă mai rară a bolii, în care sunt afectați nervii cranieni. Simptomele, în acest caz, sunt oftalmoplegie sau paralizia mușchilor oculari, ataxie (lipsa capacității de coordonare a mișcărilor) și areflexie (lipsa reflexelor). Majoritatea pacienților diagnosticați cu acest tip de poliradiculonevrită prezintă două din cele trei manifestări. 

Unele cazuri de sindrom Miller Fisher pot evolua în poliradiculoneuropatia demielinizantă inflamatorie acută. Iar 5% din cazurile de sindrom Guillain-Barre tipice, care implică slăbiciune musculară și paralizie, pot prezenta și oftalmoplegie. 

Există și câteva forme foarte rare de poliradiculonevrită: 

• encefalita de trunchi cerebral Bickerstaff, o subvariantă a sindromului Miller Fisher, caracterizată de alterarea conștienței, hiperreflexie, ataxie și oftalmopareză; 
• varianta motorie faringo-cervico-brahială, manifestată prin ptoză, slăbiciune a mușchilor faciali, faringieni și flexori ai gâtului care se extinde la brațe, dar nu afectează picioarele, imitând botulismul; 
• o variantă motorie care afectează picioarele selectiv cu areflexie, imitând o leziune acută a măduvei spinării (este asociată cu dureri de spate);  

Alte variante rare se manifestă prin ptoză fără oftalmoplegie și diplegie facială sau paralizia celui de-al șaselea nerv cranian cu parestezii. 

Diagnosticarea sindromului Guillain-Barre 

Poliradiculonevrita poate fi greu de diagnosticat, mai ales în stadiile incipiente, pentru că există mai multe afecțiuni cu simptome similare, dar și pentru că poate debuta diferit la fiecare persoană, în funcție de varianta bolii. Care sunt pașii necesari pentru clarificare și obținerea unui diagnostic de certitudine: 

• consultația de neurologie – medicul efectuează anamneza (o discuție detaliată despre simptome, istoric medical personal și familial) și examenul neurologic complet, cu accent pe verificarea funcțiilor afectate la pacienții cu acest sindrom; 
• electromiografia (EMG), o investigație esențială pentru evaluarea funcției nervilor și a mușchilor, recomandată în suspiciunea de polineuropatii, cum este sindromului Guillain-Barre; 
• puncția lombară cu prelevare de lichidului cefalorahidian pentru examinare – această investigație poate oferi informații suplimentare pentru confirmarea diagnosticului; 
• în unele cazuri, un RMN cerebral sau un RMN spinal poate fi necesar pentru diagnosticul diferențial, ajutând la depistarea altor potențiale cauze ale slăbiciunii musculare. 

Tratamentul sindromului Guillain-Barre 

De regulă, pacienții diagnosticați cu sindrom Guillain-Barre sunt internați și ținuți sub observație în unități de terapie intensivă, din cauza posibilelor complicații ale slăbiciunii musculare: insuficiență respiratorie, tulburări de ritm cardiac, de tensiune arterială sau digestive, disfagie. 

În spital, se poate apela la două tratamente pentru a întrerupe acțiunea distructivă a sistemului imunitar asupra nervilor periferici: 

• plasmafereză, prin care sunt eliminați din sânge anticorpii nocivi; 
• perfuzie cu imunoglobuline, care diminuează atacul imunitar asupra sistemului nervos. 

După ce trece faza critică, care durează câteva săptămâni, nervii deteriorați încep să se vindece și organismul începe să se recupereze. Din acest punct, pacientul are nevoie de terapii specifice de reabilitare și de monitorizarea unui neurolog. 

Viața unui pacient cu poliradiculonevrită 

Poliradiculonevrita acută poate fi devastatoare, din cauza debutului brusc și a evoluției rapide de la slăbiciune la paralizie. Majoritatea pacienților își revin în totalitate, dar există cazuri de recuperare incompletă, cu simptome de slăbiciune, amorțeală, oboseală sau durere manifestate pe termen lung.

Totodată, trebuie menționat că reabilitarea poate fi uneori extrem de lentă, variind de la de la câteva săptămâni la câțiva ani. În tot acest timp, pacientul cu sindrom Guillain-Barre se poate confrunta cu provocări fizice și emoționale foarte dureroase, din cauza trecerii bruște de la independență la dependența de cei din jur pentru activități de bază. 

Kinetoterapia și fizioterapia pot scurta timpul de recuperare, ajutând pacientul să-și recapete controlul muscular și nervos. Iar terapia ocupațională poate ajuta la creșterea independenței, prin dezvoltarea de noi abilități și identificarea dispozitivelor de asistență ce pot ușura viața pacientului. 

Nici implicațiile psiho-emoționale ale bolii și ale recuperării lente nu trebuie neglijate. Atât pacientul, cât și aparținătorul pot avea nevoie de psihoterapie pentru a se adapta mai ușor la noua realitate și pentru a găsi resorturile interioare necesare în procesul de reabilitare. 

Experții Neuroaxis îți pot oferi sprijinul de care ai nevoie 

În prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România poți beneficia de diagnosticare rapidă și corectă, pentru ca terapia menită să reducă severitatea bolii și să grăbească recuperarea să poată fi inițiată fără întârziere. Echipa de peste 50 de medici a clinicii este formată din specialiști în neurologie și domeniile conexe, iar aparatura cu care efectuăm investigațiile imagistice și non-imagistice sunt de ultimă generație. Îți putem asigura asistență completă și în procesul de recuperare necesar în poliradiculonevrită, prin monitorizare constantă, recomandări terapeutice personalizate și suport psiho-emoțional. 

Sindromul Guillain-Barre este o afecțiune gravă, pentru gestionarea căreia ai nevoie de experți. Programează-te online pentru consultație la unul dintre medicii Neuroaxis sau contactează-ne pentru detalii.