Encefalita | Neuroaxis

Encefalita este o afecțiune neurologică severă, caracterizată prin inflamația țesutului cerebral, care poate avea un debut brusc și o evoluție imprevizibilă. Deși relativ rară, cu o incidență ce variază între 1,4 și 13,8 cazuri la 100.000 de locuitori, anual, reprezintă o urgență medicală, deoarece poate duce rapid la complicații și deces.

Recunoașterea timpurie a simptomelor și inițierea promptă a tratamentului sunt esențiale pentru supraviețuire și recuperare. De aceea, experții Neuroaxis îți explică, în cele ce urmează, cum se manifestă această boală, ce trebuie făcut pentru a o diagnostica rapid și corect, cum poate fi tratatată, dar și – foarte important – dacă poate fi prevenită.

La Neuroaxis, prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România, te așteptăm cu o echipă extinsă de medici supraspecializați în toate ramurile neurologiei și domeniile conexe și cu tehnologie performantă pentru efectuarea investigațiilor imagistice și non-imagistice necesare în diagnosticare și monitorizare. Consultația de neurologie, primul și cel mai important pas în gestionarea fiecărui caz, este necondiționată temporal, medicul petrecând cu pacientul atât timp cât este necesar pentru o anamneză completă, un examen clinic riguros, prezentarea concluziilor și discutarea opțiunilor de tratament.

Ce este encefalita

Encefalita este o inflamație acută sau cronică a creierului care apare, cel mai frecvent, ca urmare a unei infecții virale, dar poate avea și cauze autoimune, bacteriene sau parazitare. Inflamația afectează funcționarea normală a neuronilor, perturbând transmiterea semnalelor nervoase și determinând manifestări neurologice și psihice variate. Din punct de vedere clinic, poate da de la forme ușoare, cu simptome asemănătoare unei gripe, până la forme severe, cu afectarea extinsă a funcțiilor cerebrale.

Pacienții imunocompromiși, inclusiv cei diagnosticați cu HIV și cei aflați sub tratament cu imunosupresoare sunt mai expuși riscului de a face encefalită, iar boala este extrem de periculoasă în cazul sugarilor, care au un sistem imunitar imatur. Persoanele tinere primesc mai des acest diagnostic decât cele în vârstă.

Cauze

Cauzele encefalitei sunt clasificate în funcție de mecanismul care declanșează inflamația cerebrală:

infecții virale – cauza principală. Virusurile herpetice (herpes simplex de tip 1 și varicelo-zosterian) sunt cel mai des incriminate pentru declanșarea bolii. În regiunile endemice, sunt frecvent implicate arbovirusurile, precum virusul encefalitei japoneze sau virusul West Nile;
reacții autoimune – pe fondul unor infecții, boli oncologice sau afecțiuni autoimune, sistemul imunitar atacă în mod eronat țesutul cerebral;
infecții bacteriene, fungice sau parazitare – mai rare, dar pot avea evoluții severe;
foarte rar, complicații post-vaccinale.

În până la 40% din cazuri, în ciuda urmării protocolului de diagnosticare și a efectuării tuturor testelor necesare, cauza nu este depistată, iar encefalita este raportată ca idiopatică.

Tipuri de encefalita

Encefalita poate lua mai multe forme, fiecare cu caracteristici și evoluție proprii. Deși toate implică inflamația țesutului cerebral, severitatea, ritmul de instalare a simptomelor și riscul de complicații diferă semnificativ, unele evoluând rapid și punând viața în pericol, altele fiind mai lente sau autolimitate, cu șanse mai mari de recuperare completă. Principalele tipuri sunt encefalita infecțioasă și cea autoimună, din care se ramifică mai multe subtipuri.

Encefalita infecțioasă

Aceasta este forma cea mai frecventă și poate avea o evoluție rapidă și severă, cu simptome instalate brusc și agravate în câteva zile, cu risc de convulsii, alterarea stării de conștiență sau afectare permanentă a funcțiilor neurologice, dacă tratamentul nu este inițiat prompt.

Encefalita virală, care adesea coexistă cu meningita virală, este subtipul predominant și reprezintă 70% din totalul cazurilor diagnosticate. Este declanșată în principal de virusuri herpetice, arbovirusuri (ex: West Nile) și enterovirusuri (cele care dau boli gastrointestinale), printre alți patogeni implicați numărându-se virusul Epstein-Barr (EBV), citomegalovirusul (CMV), virusurile rujeolic, rubeolic și urlian (responsabil pentru oreion), virusul Zika, cel care dă febra Dengue și cel al rabiei.

Encefalita cauzată de bacterii, fungi, paraziți sau protozoare este mai rară.

Encefalita autoimună

Acest tip de encefalită implică un răspuns autoimun aberant – propriii anticorpi atacă țesutul cerebral pentru că identifică greșit celulele nervoase ca fiind agenți patogeni și astfel se declanșează inflamația. Această formă poate avea o evoluție mai lentă și este mai dificil de diagnosticat , din cauza manifestărilor variabile și a asemănării clinice cu alte afecțiuni, putând dura chiar și 3 luni din momentul declanșării simptomelor până la obținerea clarificărilor.

Forma autoimună poate apărea după o infecție, encefalomielita acută diseminată fiind un subtip asociat cu infecții virale sau bacteriene, după vaccinare (foarte rar) sau ca afecțiune secundară unui proces tumoral (encefalita paraneoplazică), când anticorpii produși pentru a lupta cu celulele canceroase atacă și celulele nervoase.

Simptome asociate cu encefalita

Encefalita infecțioasă debutează, de regulă, cu dureri de cap și/sau manifestări specifice gripei, ca după câteva zile să apară simptome neurologice, tulburări de comportament sau cognitive. Forma autoimună evoluează mai lent, agravându-se în decursul a câteva săptămâni. Simptomele variază în funcție de zona cerebrală afectată și, în cazul encefalitei autoimune, în funcție de tipul de anticorpi asociat.

Simptome fizice: febră, alterarea starii de constienta +/-convulsii, dureri de cap, stări de vomă, sensibilitate la lumină (fotofobie) și la sunete (fonofobie), rigiditate la nivelul gâtului (redoare de ceafa).
Simptome cognitive: confuzie, dezorientare, probleme de memorie, lentoare mintală.
Simptome psiho-emoționale: anxietate, psihoză, halucinații, iritabilitate și alte modificări de dispoziție și comportament, somnolență excesivă.
Simptome asociate formelor severe: slăbiciune musculară, tulburare de echilibru, deficite ale nervilor cranieni (de exemplu: vedere dublă, tulburare de auz), tulburare de limbaj, inclusiv comă.

Există și manifestări specifice unor anumite subtipuri de encefalită:

senzația de “déjà vu” este frecventă în stadiile incipiente ale formei virale cauzate de virusul herpes simplex;
subtipul de encefalită autoimună LGI1 (în care sistemul imunitar produce anticorpi împotriva proteinei LGI1, importantă pentru funcționarea normală a neuronilor și transmiterea semnalelor nervoase) este asociat cu tulburare de memorie, dezorientare/confuzie, convulsii.
subtipul care afectează receptorii NMDA – receptori pentru glutamat, un neurotransmițător esențial – care include manifestări psihiatrice, mișcari involuntare, anormale (diskinezii), convulsii, declin cognitiv și afectarea funcției sistemului nervos autonom.

La sugari, care pot face forme periculoase de encefalită, trebuie urmărite simptome precum febra, slăbiciunea și somnolența, refuzul mâncării, vărsăturile, rigiditatea corporală, iritabilitatea, plânsul incontrolabil și fontanela bombată.

Diagnostic

Diagnosticul encefalitei presupune o abordare complexă, care combină evaluarea clinică cu investigații paraclinice, cu scopul de a confirma inflamația cerebrală și de a identifica totodată cauza acesteia. Testele recomandate de medicul neurolog în urma consultației pot include:

investigații de imagistică avansată, precum RMN-ul cerebral (CT-ul cerebral fiind util mai degrabă pentru a exclude o formațiune înlocuitoare de spațiu, posibil responsabilă de simptomatologia pe care o prezintă pacientul). RMN-ul, metoda de elecție pentru detectarea inflamației și leziunilor, este efectual la Neuroaxis cu tehnologie performantă, care asigură rezultate precise și confort sporit pentru pacient, prin deschiderea mare a tubului și zgomotul redus;
puncția lombară cu analiza lichidului cefalorahidian, pentru depistarea infecției la nivelul sistemului nervos central;
electroencefalograma (EEG), utilă în evaluarea activității cerebrale, cu obiectivarea semnelor de suferință cerebrală difuză sau a descărcărilor epileptice;
analize de sânge pentru identificarea markerilor infecțioși sau autoimuni;
ulterior, dacă diagnosticul indică o encefalită autoimună posibil declanșată pe fondul unei boli oncologice nediagnosticate, sunt necesare teste imagistice pentru localizarea formațiunilor tumorale (CT, PET-CT).

Complicații posibile

Cazurile ușoare sunt, de regulă, de scurtă durată și sunt urmate de o recuperare completă, însă în formele grave, encefalita poate duce la leziuni cerebrale permanente sau deces.

Aproximativ 10% din pacienți mor, iar cei care supraviețuiesc unor cazuri severe rămân cu sechele neurologice invalidante, putându-se confrunta cu deficite motorii (slăbiciune musculară), tulburare de echilibru, paralizii ale nervilor cranieni, modificări de personalitate sau comportament, tulburări cognitive sau epilepsie secundară.

Procesul de reabilitare, atunci când există funcții ce pot fi îmbunătățite, poate dura luni sau chiar ani, trebuie urmat intensiv pentru a obține rezultate și poate implica specialiști din mai multe domenii – neurologie, psihiatrie, terapie ocupațională, logopedie.

Tratamentul encefalitei

Encefalita se tratează în spital, sub supraveghere permanentă, iar in în cazurile grave poate fi necesară internarea la Terapie Intensivă pentru monitorizarea stării generale, cu susținerea funcției respiratorii și cardiace. Cheia unui prognostic bun este depistarea precoce a bolii, identificarea rapidă a cauzei și inițierea neîntârziată a terapiei corecte.

Tratamentul depinde de cauza bolii și de simptome și poate include:

antivirale, dacă este implicat un proces infecțios de natură virală;
antibiotice, în cazul identificării unei infecții bacteriene ca factor declanșator;
imunoterapie (cu corticosteroizi sau imunoglobulină administrată intravenos) sau plasmafereză, în anumite tipuri de encefalită autoimună;
antiepileptice (pentru controlul convulsiilor), analgezice, antipiretice.

Există și subtipuri de encefalită pentru care nu există terapie medicamentoasă. Sunt forme ușoare, în care odihna, alimentația adecvată și hidratarea constantă pot ajuta organismul să combată infecția și să atenueze treptat simptomele.

Sfatul Dr. Olivia Răcilă pentru prevenție

Nu toate formele de encefalită pot fi prevenite, dar o proporție semnificativă a formelor virale poate fi evitată prin imunizare.

„Vaccinarea este cea mai bună armă pe care o avem împotriva acestei boli severe. Există vaccinuri împotriva rujeolei, oreionului, rubeolei sau varicelei, boli infecțioase care pot determina inflamația cerebrală specifică encefalitei. La fel de important este să respectăm normele de igienă pentru a evita infecțiile de orice fel, să ne protejăm de mușcături și înțepături de insecte și să tratăm corect afecțiunile virale, dacă le contractăm”, explică Dr. Olivia Răcilă.

Medicul atrage atenția și asupra importanței prezentării la medic imediat după apariția simptomelor neurologice: „Dacă nu am putut preveni boala, diagnosticarea precoce ne poate feri de complicații. Recomand evaluarea imediată, dacă apar stări de confuzie asociate cu febră, cefalee intensă, convulsii sau deficite neurologice”.

Expertiză neurologică, tehnologie avansată. Programează-te la Neuroaxis

Când simptomele ridică suspiciunea de encefalită, ai nevoie de evaluare neurologică promptă.

La Neuroaxis, te așteptăm cu expertiza și tehnologia necesare în diagnosticarea rapidă și corectă a acestei afecțiuni severe, pentru a scurta drumul până la obținerea tratamentului adecvat și a reduce riscul de complicații.

Programează-te pentru consultație la prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România, beneficiază de o îngrijirea de care ai nevoie din primul moment.