7 moduri de ajustare a locului de muncă pentru persoanele cu epilepsie
În România, drepturile persoanelor cu epilepsie nu sunt suficient de bine definite legal. Un vid legislativ împiedică pacienții diagnosticați după vârsta de 27 de ani să beneficieze de asistență din partea statului, iar pentru locul de muncă nu există un cadrul legislativ care să le asigure condițiile de care au nevoie. Mulți ascund diagnosticul de angajatori, de teamă că vor fi stigmatizați sau chiar concediați.
Specialiștii estimează că peste 500.000 de oameni din România trăiesc cu epilepsie. Crizele de epilepsie devin o sursă de stigmatizare în societate, iar pacientul tinde să se izoleze și să-și ascundă diagnosticul. Majoritatea pacienților care suferă de această afecțiune acuză stigmatizarea și frica de judecată ca efecte mult mai nocive decât diagnosticul în sine.
Stigmatizarea persoanelor cu afecțiuni neurologice la locul de muncă
Dintr-un sondaj realizat de către Asociația Europeană a Epilepsiei (FDNA) pe un eșantion de peste 5000 de persoane cu afecțiuni neurologice, reies următoarele aspecte:
- Femeile sunt mai stigmatizate decât bărbații.
- Persoanele tinere sunt mai stigmatizate decât cele în vârstă.
- Nivelul scăzut de educație crește riscul de stigmatizare.
- Stigmatizarea la locul de muncă are o pantă de creștere după un an de la momentul angajării persoanei cu o boală neurologică.
- Stigmatizarea la locul de muncă este mai intensă în cazul persoanelor care experimentează dureri intense sau crize.
Într-un astfel de climat, ce putem face? În primul rând, explicarea la nivel larg a acestor afecțiuni. Dacă epilepsia sau orice altă afecțiune neurologică nu ar mai fi ceva necunoscut, care produce teamă, dacă am ști ce înseamnă și mai ales, prin ce trece de fapt persoana diagnosticată, am putea empatiza și veni în întâmpinarea pacienților.
Un prim loc în care se poate întâmpla aceasta este locul de muncă, un factor cu impact major asupra gradului de socializare. Un mediu de muncă sănătos și incluziv are efecte benefice nu numai asupra angajaților cu diagnostic neurologic, ci a întregului colectiv.
Locuri de muncă mai incluzive pentru persoanele cu epilepsie
În afara cazurilor grav debilitante, epilepsia nu este o afecțiune care să împiedice pacientul să fie sociabil sau productiv. În schimb, felul în care este percepută afecțiunea sa îl poate determina să se retragă social, să-și piardă motivația de muncă și, deseori, să nu-și declare boala public. Prin urmare, propunem șapte ajustări minore pe care orice angajator le poate face la locul de muncă, pentru a crea un spațiu mai primitor pentru angajații cu epilepsie.
1. Ințelegere
Pentru a înțelege natura afecțiunii, angajatorul trebuie să știe:
- Ce tip de medicație este necesară și efectele sale;
- Cât de bine este ținută sub control afecțiunea;
- Tipul de epilepsie, durata și frecvența crizelor;
- Dacă există probleme musculo-scheletale;
- Dacă există semne înainte de producerea unei crize.
2. Identificarea posibilor stimuli
Stimulii care pot influența declanșarea unei crize de epilepsie și care pot fi ajustați cu ușurință sunt:
- Temperatura;
- Lumina;
- Stresul;
- Oboseala;
- Ecranele.
3. Acțiunea corectă in timpul crizei și după aceasta
Angajații pot învăța și reține ușor pașii de urmat în cazul în care un coleg trece printr-o criză de epilepsie. Ghiduri și infografice simple pot fi afișate la vedere în spațiul de lucru, iar angajații pot participa și la un workshop de prim ajutor.
4. Plan de acțiune
Elaborarea unui plan de acțiune dacă pacientul are o criză la birou: timpul necesar de recuperare, zonă adecvată pentru recuperare, o trusă de prim ajutor, în cazul în care sunt necesare îngrijiri.
5. Spațiu personal de depozitare
Este de ajutor dacă persoana cu epilepsie dispune de un spațiu personal în care poate depozita haine de schimb, medicamente și alte lucruri de care are nevoie.
6. Adaptarea muncii
În funcție de caz, managerul poate organiza timpul și sarcinile de muncă pentru a se asigura că persoana cu epilepsie:
- nu e nevoită să conducă;
- nu are nevoie să folosească scările;
- nu rămâne singură la birou;
- are o trusă de prim ajutor la îndemână;
- are suficiente pauze;
- are un volum de muncă rezonabil și bine planificat.
7. Echipament de muncă adecvat
Pentru a minimiza stimulii care pot declanșa o criză și riscurile de rănire în timpul unei eventuale crize, angajatul are nevoie de:
- Un ecran LCD care nu pâlpâie;
- Căști wireless, pentru o mai mare libertate de mișcare;
- Spațiu în jurul biroului;
- Securizarea mobilierului și eliminarea obiectelor care îl pot răni.
Împreună putem face mai mult pentru integrarea persoanelor cu afecțiuni neurologice, inclusiv la locul de muncă. Un efort minim din partea managerilor ar aduce un beneficiu vizibil atât pentru companie, cât și pentru societate în general. Împreună suntem #Neuroputernici!
La clinica Neuroaxis, diagnosticăm și tratăm pacienții cu epilepsie și, împreună cu ei și cu aparținătorii, facem pași spre o mai bună calitate a vieții cu această afecțiune. Dacă vrei să te consulți cu medicii specialiști Neuroaxis, te poți programa rapid la o consultație de neurologie.
