Agnozie

AVC-ul, infecțiile cerebrale, traumatismele severe la nivel cerebral, tumorile și bolile neurodegenerative pot determina o tulburare neurologica pe cât de rară, pe atât de bizară: agnozia- caracterizata prin incapacitate de a recunoaște persoane, obiecte sau interpreta informații senzoriale, în ciuda integrității modalităților senzoriale și a funcției intelectuale păstrate. 

Ce este de făcut într-o astfel de situație? Cu ce poate ajuta un medic neurolog? 

Echipa Neuroaxis, prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România, îți explică, în cele ce urmează, cele mai importante aspecte ale acestei tulburări, de la cauze până la formele pe care le poate lua și de la investigațiile necesare pentru obținerea diagnosticului de certitudine la tratamentele existente – fie ele curative, fie de suport, pentru pacienții care nu mai au șanse să-și recupereze funcția pierdută.  

La Neuroaxis, afecțiunile neurologice sunt gestionate de o echipă extinsă de medici supraspecializați în toate ramurile neurologiei și domeniile conexe. Investigațiile sunt efectuate cu tehnologie avansată, care asigură rezultate precise, fiecare consultație beneficiind de un interval de timp adecvat pentru o evaluare neurologică completă, ce include anamneza detaliată, examinarea clinica extensivă, elaborarea unui plan terapeutic personalizat și discutarea clară și comprehensivă a concluziilor, opțiunilor de tratament și a etapelor ulterioare atât cu pacientul, cât și cu aparținătorii. Suportul medical continuă și după stabilirea diagnosticului, prin monitorizare periodică și evaluări clinice regulate. Planul terapeutic este revizuit și adaptat în funcție de evoluția bolii și de particularitățile fiecărui pacient, cu obiectivul de a menține controlul optim al afecțiunii și de a susține o calitate a vieții cât mai bună pe termen lung. 

Ce este agnozia 

Agnozia este o tulburare de percepție complexă, rezultată dintr-un deficit senzorial cortical și caracterizată de incapacitatea de a recunoaște fețe, obiecte, sunete sau alți stimuli senzoriali, în ciuda faptului că funcțiile senzoriale primare (vedere, auz, simț tactil) sunt intacte. Cu alte cuvinte, pacientul vede și aude, dar nu mai poate atribui sens informației percepute. Creierul primește informația, dar nu reușește să o proceseze și să o integreze în cunoașterea anterioară.  

În mod normal, percepția presupune mai multe etape: inputul stimulului, transmiterea informației către cortex și interpretarea acesteia pe baza memoriei și experienței. În agnozie, etapa de interpretare este afectată, ducând la fenomene precum nerecunoașterea sunetelor familiare sau chiar a propriei fețe în oglindă. 

De regulă, este afectată doar una dintre percepțiile senzoriale: pacientul nu poate identifica o ceașcă prin intermediul vederii, deși poate să-i recunoască culoarea și să o identifice prin atingere, după formă și textură. Tipul specific de agnozie depinde de localizarea si extinderea leziunii corticale: de exemplu, agnoziile vizuale (cum sunt agnozia pentru obiecte, prosopagnozia- incapacitatea de a recunoaște fețe familiare, și alexia pură- incapacitatea de a citi, cu scriere păstrată) sunt asociate cu leziuni ale căii vizuale anterioare, în timp ce agnoziile multimodale pot rezulta din afectare corticală mai extinsă sau bilaterală. 

Agnozia nu este o boală de sine stătătoare, ci o tulburare asociata altor afecțiuni neurologice, precum accidentul vascular cerebral, boala Alzheimer și alte demențe, epilepsie sau tumori cerebrale. 

Cauze și factori de risc 

Cauzele agnoziei sunt cel mai frecvent leziuni focale la nivelul cortextului cerebral, în special în regiunile occipitotemporale, de-a lungul căilor care conectează zonele primare de procesare senzorială – cortexul parietal posterior și cortexul occipitotemporal. Principalele cauze ale apariției unor leziuni în aceste regiuni sunt: 

• accidentul vascular cerebral (AVC) ischemic sau hemoragic, în special infarctele din teritoriu arterei cerebrale posterioare, care afectează frecvent cortexul occipito temporal și sunt puternic asociate cu agnozii vizuale; 
• anevrismele cerebrale; 
• traumatismele cranio-cerebrale severe apărute în urma unor accidentări sau lovituri; 
• tumorile cerebrale care comprimă sau distrug zonele corticale implicate în percepție; 
• crizele epileptice; 
• infecții ale sistemului nervos central (encefalite, abcese cerebrale); 
• expunerea la toxine (ex: intoxicația cu monoxid de carbon); 
• hipoxia cerebrală (scăderea oxigenării creierului – de exemplu, în timpul unui stop cardiac); 
• bolile neurodegenerative precum Alzheimer sau demența frontotemporală. 

Deficitul poate apărea brusc, dacă este determinat de un accident vascular cerebral sau un traumatism, ori treptat, dacă este cauzat de o tumoră sau de o formă de demență. 

Principalii factori de risc pentru leziuni care pot duce la agnozie: 

• vârsta înaintată (prin creșterea riscului de boala cerebrovasculară și neurodegenerativă); 
• istoricul de boli neurologice; 
• hipertensiunea arterială, diabetul, dislipidemia, afecțiunile cardiovasculare, consumul excesiv de alcool și fumatul (care cresc riscul de AVC); 
• traumatismele craniene repetate (ex: sporturi de contact). 

Tipuri de agnozie 

Există două forme de agnozie și trei tipuri principale, din care se ramifică mai mult subtipuri. Acestea, la fel ca severitatea simptomelor, sunt determinate de localizarea leziunii cerebrale. 

Formele de agnozie sunt aperceptivă și asociativă. 

• În agnozia aperceptivă, asociată, de regulă, cu leziuni ale cortexului parietal și occipital, deficitul apare în stadiile incipiente ale procesării perceptive, pacienții fiind incapabili să construiască o reprezentare coerentă a obiectelor. Ei nu pot recunoaște lucrurile și nu pot desena sau copia o figură. 
• În agnozia asociativă, determinată de leziuni ale cortexului occipitotemporal inferior bilateral, percepția este intactă, iar pacienții pot copia și descrie obiectele, însă nu le pot recunoaște sau atribui semnificație, din cauza unui deficit de asociere semantică. 

Tipurile principale de agnozie sunt vizuală, auditivă și tactilă. 

Agnozia vizuală 

Agnosia vizuală, tipul cel mai frecvent întâlnit, este o tulburare de recunoaștere a obiectelor prezentate vizual, în ciuda faptului că vederea și memoria sunt intacte. Numită, în termeni arhaici, „orbire psihică”, aceasta se poate manifesta în mai multe moduri: 

• prosopagnozie sau incapacitatea de a recunoaște fețele familiare. Pacientul nu poate percepe expresiile faciale, dar recunoaște alte indicii, precum părul, sexul, îmbrăcămintea; 
• autotopagnozia – probleme în a recunoaște părților corpului (proprii sau ale altor persoane); 
• simultanagnozie – incapacitatea de a percepe simultan mai multe elemente ale unei scene vizuale, în ciuda acuității vizuale păstrate și deși pacientul poate descrie elemente izolate; 
• simultagnozie dorsală – pacientul nu poate vedea mai mult de un obiect odată. Pacientul poate vedea un obiect individual, dar nu poate percepe obiecte prezente simultan în câmpul vizual, chiar daca acestea sunt clar vizibile. Întâmpină dificultăți la citire și se lovește de obiecte care sunt situate aproape unul de altul; 
• simultagnozie ventrală este o tulburare neurologică vizuală caracterizată prin incapacitatea de a integra elemente individuale ale unei scene vizuale într-un întreg coerent, deși pacientul poate percepe mai multe obiecte simultan. Cu alte cuvinte, pacientul vede componentele, dar nu poate înțelege imaginea ca ansamblu semnificativ; 
• acromatopsie sau incapacitatea de a identifica și distinge culorile, în ciuda faptului că mecanismele de bază ale percepției culorilor sunt intacte; 
• agnozie topografică sau incapacitatea de a se orienta în mediul înconjurător din cauza incapacității de a interpreta informațiile spațiale; 
• akinetopsie – incapacitatea de a percepe mișcarea; 
• alexie agnostică – incapacitatea de a recunoaște cuvintele vizual. Persoana afectată nu poate citi, dar poate scrie (deși nu recunoaște apoi ce a scris) și poate vorbi fără dificultate; 
• agnozie socio-emoțională – nerecunoașterea indiciilor nonverbale, cum ar fi limbajul corpului. 

Agnozia auditivă 

Este incapacitatea de a recunoaște sunetele, în ciuda faptului că auzul este intact. Acest tip de agnozie este asociat, de regulă, cu leziuni temporale pe partea dreaptă a creierului și se poate manifesta în următoarele forme: 

• fonagnozie sau nerecunoașterea vocilor familiare (nu este alterată percepția sensului cuvintelor)- echivalentul auditiv al prosopagnoziei (agnozia pentru fete): 
• agnozie auditivă verbală sau surditate verbală pură, în care pacientul nu înțelege cuvintele rostite, dar citește, scrie și vorbește relativ normal; 
• agnozie auditivă nonverbală – incapacitatea de a înțelege sunetele și zgomotele nonverbale, fără a fi afectată înțelegerea vorbirii; 
• amuzie sau incapacitatea de a distinge muzica de alte sunete. 

Agnozia tactilă 

Aceasta se referă la incapacitatea de a recunoaște obiectele prin atingere, persoana afectată fiind însă capabilă să le identifice pe cale vizuală. Cum se poate manifesta agnozia tactilă: 

• amorfognozie – nu pot fi identificate dimensiunea și forma obiectelor prin atingere; 
• ahilognosia – nu pot fi identificate calități distinctive precum textura și greutatea. 

Alte tipuri de agnozie 

• Agnozie gustativă, care afectează capacitatea de a recunoaște gusturile (dulce, amar, acru, sărat). 
• Agnozie olfactivă, care afectează capacitatea de a recunoaște mirosurile. 
• Anosognozie, când bolile nu sunt conștientizate. Nu este vorba despre negare, ci despre faptul că creierul nu recunoaște existența unei probleme de sănătate. 
• Anosodiaforie – este recunoscută existența unei afecțiuni, dar nu este înțeleasă severitatea acesteia. 
• Neglijare spațială unilaterală – nu este recunoscut niciun fel de stimul senzorial pe o parte a corpului (de regulă, din cauza unei leziuni în partea opusă a creierului). Pacienții cu acest tip de agnozie este posibil să nu recunoască deloc partea afectată a corpului. 

Simptome specifice agnoziei 

Manifestările clinice variază în funcție de tipul de agnozie, dar cele mai comune semnale de alarmă care ridică suspiciunea unei tulburări de percepție sunt: 

• incapacitatea de a recunoaște obiecte uzuale; 
• dificultăți în recunoașterea fețelor cunoscute; 
• confuzie în utilizarea obiectelor (pacientul folosește greșit un pieptene sau o cheie); 
• probleme de orientare în spații familiare. 

„Cere imediat ajutor medical, dacă recunoști aceste simptome la o persoană apropiată” 

Este foarte important să fim atenți la cei apropiați și dacă observăm astfel de deficite, să cerem imediat ajutor, atrage atenția Dr. Anca Ghilință, medic neurolog. 

„Nu vei recunoaște agnozia la tine, dar la o persoană apropiata, din anturaj, da, chiar dacă nu știi să o numești, realizezi că incapacitatea ei sau a lui de a mai identifica un lucru familiar sau pe cineva cunoscut este un semnal de alarmă. Și atunci, trebuie să acționezi rapid. Pacientul trebuie evaluat atât clinic neurologic, cât și investigațional pentru a vedea ce anume a declanșat această problemă și care este substratul etiopatologic care stă la baza acestei tulburări, precum și evaluarea altor posibile deficite asociate și integrarea lor sindromic cu stabilirea unor investigații în funcție de suspiciunea clinică. Evaluarea precoce clinico-paraclinică și identificarea etiologiei, contribuie la stabilirea unui plan terapeutic cât mai rapid cu creșterea șanselor pentru recuperare în funcție de contextul fiecăruia.”, explică Dr. Anca Ghilință. 

Prognosticul, după stabilirea acestui diagnostic, este extrem de variabil, punctează medicul, pentru că depinde de foarte mulți factori: vârsta persoanei afectate, cauza agnoziei, dimensiunea și localizarea leziunilor cerebrale, tipul de boală, severitatea ei, dar și răspunsul pacientului la terapie. 

Analize și teste folosite în diagnosticul agnoziei 

Diagnosticul de agnozie este în principal clinic, bazat pe anamneză (în care un rol foarte important îl au aparținătorii, pentru că pot oferi detalii despre comportamentul pacientului) și pe o examinare fizică extrem de amănunțită, care include testarea simțurilor. Acesta trebuie însă completat de diagnosticul diferențial, care arată ce anume a declanșat boala și dacă există și alte deficite asociate. Pentru a avea tabloul complet, care să evidențieze cauza și să orienteze tratamentul, medicul poate recomanda: 

• teste neuropsihologice standardizate pentru evaluarea memoriei și a cogniției; 
• investigații imagistice pentru identificarea leziunilor corticale și a extinderii lor – RMN, CT; 
• potențiale evocate vizuale sau auditive – teste neurofiziologice neinvazive, prin care este măsurată activitatea electrică a creierului ca răspuns la stimuli specifici (imagini sau sunete). 

Tratamentul agnoziei 

Fiind vorba despre un simptom, o manifestare a unei patologii de bază, tratamentul și intervențiile terapeutice vizează patologia subiacentă (AVC, abces cerebral, tumori etc.), astfel că managementul agnoziei este preponderent suportiv, concentrându-se pe terapii și măsuri menite să faciliteze adaptarea pacientului la noile limitări și să îi susțină recâștigarea autonomiei (atât cât este posibil) în activitățile zilnice. Printre intervențiile recomandate se numără: 

• terapia de reabilitare pentru funcția pierdută (destul de limitată, cu prognostic rezervat); 
• terapia ocupațională, care învață pacientul să dezvolte strategii compensatorii, prin valorificarea simțurilor păstrate pentru a suplini funcția senzorială afectată; 
• psihoterapia (agnozia poate avea un impact emoțional major); 
• consilierea aparținătorilor în crearea unui mediu mai sigur și previzibil pentru pacient (de exemplu, prin păstrarea ordinii și a obiectelor în același loc și prin etichetarea tuturor obiectelor din casă, dacă acesta suferă de agnozie vizuală). 

Apelează la experți când te confrunți cu simptome neurologice. Programează-te la Neuroaxis 

Timpul este esențial în afecțiunile neurologice. Tulburările de percepție trebuie investigate cât mai repede după apariție și asociate unei cauze, pentru ca medicul să poată evalua corect șansele de recuperare și să stabilească strategia terapeutică optimă. 

Programează o consultație la Neuroaxis, prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România, pentru a beneficia de expertiză medicală, investigații avansate, diagnostic cert și tratament personalizat.