De ce sa merg la psihiatru?
Creierul este cel mai complex organ uman, iar diagnosticarea problemelor sale a fost mult timp greoaie si a devenit accesibila odata cu dezvoltarea medicinei moderne.
Daca vorbim de mentalul uman, lucrurile se complica si mai mult, deoarece suferintele la acest nivel nu sunt vizibile si nu pot fi cuantificate. De aceea, atat problemele psihice cat si psihiatria, au fost subiectul prejudecatilor si al controverselor.
Este important sa fim constienti de anumite mituri care ne pot impiedica sa cautam ajutorul de care avem nevoie.
Daca ma duc la psihiatru, sunt “nebun”!
Fara indoiala, cel mai comun mit legat de psihiatrie este asocierea negativa, la nivelul societatii, a suferintelor psihice si a psihiatriei cu nebunia. Psihiatria are, in primul rand, un spectru mult mai larg, fiind ramura medicinei care se ocupa cu diagnosticarea, tratarea si preventia tulburarilor mintale, emotionale si de comportament.
Doar pentru ca suferintele emotionale sau problemele de comportament nu “dor” la fel ca o afectiune fizica, nu inseamna ca nu necesita atentie si ingrijire la fel ca orice alta tulburare. Insa, spre deosebire de alte probleme de sanatate, in cazul celor emotionale ne temem de perceptia celor din jur si avem chiar tendinta sa ne auto-stigmatizam.
Problemele emotionale sau psihice pot sa apara ca urmare a unor evenimente din viata noastra, se manifesta temporar si pot fi tratate la fel ca orice alta afectiune.
Problemele psihice nu sunt “reale”
Absenta unor indicii fizice observabile si masurabile cu privire la afectiunile psihice a influentat tendinta societatii de a minimiza astfel de probleme si chiar tentativa de a le ignora, in credinta ca vor disparea de la sine.
Unui om care se confrunta cu anxietate, depresie, fobii sau care incepe chiar sa aiba o perceptie distorsionata asupra realitatii, i se spune sa “isi revina”, sa “nu mai fie slab” si sa “treaca peste” ceea ce simte. Chiar daca nu sunt atat de evidente, tulburarile psihice sunt cat se poate de reale, iar acest lucru devine clar atunci cand afecteaza viata individului si il impiedica sa mai functioneze normal.
Psihiatrul doar prescrie medicamente, psihologul e de preferat
Psihiatrul este un medic specializat in psihiatrie, prin urmare are competenta de a prescrie medicamente si de a indica internarea, atunci cand este nevoie. La fel ca in cazul oricarei boli, pe baza evaluarii medicale si a consultului, medicul psihiatru decide care este calea adecvata de tratament, care poate include consilierea (psihoterapie) si/sau medicatia.
Revenind la perceptia negativa la nivelul societatii, multe persoane intarzie sa primeasca ajutorul adecvat din cauza ca refuza sa accepte ca ceva ar putea fi in neregula si fie nu fac nimic, fie decid pe cont propriu ca psihoterapia va fi suficienta. Fie ca este vorba de persoana noastra sau de o persoana apropiata, trebuie sa retinem ca evaluarea si diagnosticarea corecte sunt la fel de importante ca in cazul oricarei probleme de sanatate. Mai mult, atat tulburarile cronice cat si episoadele emotionale dificile sunt asociate cu riscul suicidar. Chiar si cel mai mic risc de sinucidere necesita evaluare psihiatrica imediata si tratament adecvat.
Psihiatria inseamna condamnarea la medicatie pe viata
Lipsa informarii adecvate si cinematografia au contribuit la formarea unei imagini eronate cu privire la tratamentul psihiatric, considerat periculos, neplacut si vesnic. Medicamentele prezinta, prin definitie, riscul unor efecte secundare, insa medicul specialist stabileste tipul adecvat, doza, durata si decide eventuale ajustari pe parcurs, in functie de raspunsul pacientului.
Medicatia psihiatrica blamata este aceeasi care permite persoanelor cu tulburari mintale cronice sa aiba o viata cat mai normala si sa se reintegreze in societate. Medicatia poate sa stopeze degenerarea unui episod emotional dificil intr-o tulburare psihica cronica.
Multe din problemele emotionale apar ca urmare a unor evenimente traumatizante sau in contextul altor boli, prin urmare pot fi vindecate complet, cu abordarea adecvata. Tulburarile mintale care necesita medicatie pe viata sunt putine si, la fel ca in cazul tuturor afectiunilor cronice (cum ar fi diabetul), respectarea medicatiei este ceea ce ii permite pacientului sa functioneze optim si sa se bucure de viata.
O tulburare psihica? Mie nu mi se poate intampla
Tulburarile de ordin psiho-mental nu sunt doar reale, ci si mai des intalnite decat am vrea sa credem. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 27% din populatia europeana adulta (cu varsta intre 18-65 de ani) a trecut cel putin o data printr-un episod de tulburare psihica, precum psihoza, anxietate, depresie sau tulburare de alimentatie.
Mai mult, tulburarile neuropsihiatrice sunt cea de-a treia cauza a scaderii duratei de viata sau a scaderii vietii productive, dupa bolile cardiovasculare si cancer. Pe primele locuri intre aceste tulburari se situeaza sindromul depresiv unipolar, tulburarile asociate alcoolismului, anxietatea si dementa.
Preventia sinuciderii continua sa fie o prioritate pentru OMS, iar 90% din sinucideri sunt asociate cu tulburari psihice. In conditiile in care presiunile socio-economice asupra noastra sunt tot mai mari, iar consumul de substante narcotice este tot mai raspandit, creste si incidenta afectiunilor psiho-mentale.
Sa nu refuzam ajutorul din cauza perceptiilor gresite.
