Gândurile intruzive și comportamentele repetitive, care nu se manifestă ocazional, pot semnala tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) , atunci când devin persistente și incontrolabile, perturbând semnificativ rutina zilnică și activitățile obișnuite, conducând la anxietate severă. Organizația Mondială a Sănătății a inclus TOC în clasamentul bolilor mintale cu cel mai ridicat grad de invaliditate asociat, din cauza impactului pe care îl are asupra calității vieții.
Studiile citate de literatura de specialitate arată că:
- până la 3% din populație suferă de această boală;
- o mare parte a persoanelor afectate nu se adresează medicilor și rămân nediagnosticate;
- TOC se asociază, în 90% din cazuri, cu o tulburare psihiatrică suplimentară – de anxietate, de dispoziție, de control al impulsurilor sau legată de consumul de substanțe, ADHD, depresie;
- poate apărea împreună cu boala Parkinson, coreea Sydenham (reumatică), sindromul Tourette, boala Huntington și epilepsia sau după traumatisme cerebrale.
Gestionarea obsesiilor și compulsiilor, cu ajutorul unui tratament personalizat, stabilit în urma consultației de psihiatrie sau a evaluării conduse de un psiholog clinician, este esențială pentru a reduce povara acestei tulburări.
La Neuroaxis, îți punem la dispoziție:
- o echipă de psihiatri și psihologi cu experiență și un cadru confortabil pentru desfășurarea evaluării și a ședințelor de psihoterapie;
- medici supraspecializați în toate ramurile neurologiei și domeniile conexe, în eventualitatea în care TOC este asociată cu o boală neurologică și este necesară o intervenție terapeutică interdisciplinară.
Ce sunt obsesiile și compulsiile
Tulburarea obsesiv-compulsivă este definită de existența a două componente esențiale: obsesiile și compulsiile. Acestea apar de cele mai multe ori împreună, însă există situații în care o persoană poate experimenta predominant una din cele două categorii de simptome.
Obsesiile
Obsesiile sunt idei, gânduri, imagini sau impulsuri persistente, involuntare și intruzive, care provoacă un nivel ridicat de anxietate, frică sau dezgust. Ele nu sunt simple griji cotidiene legate de problemele reale ale vieții, ci construcții mintale rigide, care refuză să dispară și care nu reflectă caracterul sau dorințele reale ale persoanei, ci sunt în totală contradicție cu sistemul său de valori. Încercările repetate de a suprima, ignora sau neutraliza aceste gânduri prin alte idei ori acțiuni poate consuma o cantitate uriașă de energie psihică, lăsând pacientul epuizat și izolat din punct de vedere social.
Compulsiile
Compulsiile reprezintă comportamentele repetitive sau acțiunile mintale la care persoana afectată recurge în încercarea de a reduce anxietatea provocată de obsesii sau pentru a preveni un eveniment perceput ca fiind periculos. În realitate, ele nu oferă decât o ameliorare de moment a tensiunii psihice, iar acest efect limitat determină reluarea ritualului și transformarea lui într-un tipar comportamental rigid, ce poate consuma ore întregi din fiecare zi.
Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă
Tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecțiune psihiatrică cronică, caracterizată prin prezența persistentă a obsesiilor și compulsiilor. Să ai ocazional gânduri ciudate sau deranjante nu este ieșit din comun, iar să verifici dacă ai încuiat ușa ori să preferi ordinea și organizarea nu ridică automat suspiciunea de TOC. Însă când acestea ocupă mai mult de o oră din zi și ajung să afecteze activitatea profesională, relațiile sociale și calitatea vieții în general, intrăm în sfera patologiei.
TOC este o tulburare complexă, cu perioade fluctuante de exacerbare și remisie a simptomelor, în care severitatea obsesiilor și compulsiilor și prezența simultană a altor afecțiuni psihiatrice sunt factori predictori importanți pentru succesul tratamentului. Studiile arată că:
- între 25% și 40% dintre pacienți prezintă o formă farmacorezistentă;
- extrem de puțini obțin remisiunea completă;
- aproximativ jumătate continuă să manifeste simptome reziduale;
- întârzierea diagnosticării este asociată cu un risc ridicat de eșec terapeutic, mecanismele neuronale care întrețin obsesiile și compulsiile consolidându-se progresiv.
Cauze și factori de risc care favorizează apariția TOC
Apariția tulburării obsesiv-compulsive este pusă pe seama unei interacțiuni între factori biologici, genetici, neurologici și de mediu.
- Un rol important îl joacă predispoziția genetică. Persoanele care au rude de gradul întâi cu TOC prezintă un risc mai ridicat, iar studiile pe gemeni au demonstrat existența unei componente ereditare semnificative (48%).
- Cercetările au evidențiat dezechilibre la nivelul unor neurotransmițători, în special serotonină, dopamină și glutamat.
- Neuroimagistica avansată a identificat o activitate anormală în regiunile cerebrale implicate în luarea deciziilor, controlul comportamentelor și procesarea fricii.
De asemenea, anumite trăsături de personalitate (perfecționismul, un simț exagerat al responsabilității, gândirea excesivă), un nivel crescut de anxietate, evenimentele traumatizante (în special cele din copilărie) și prezența altor afecțiuni psihiatrice pot crește riscul de dezvoltare a acestei afecțiuni.
Principalele simptome în tulburarea obsesiv-compulsivă
Tabloul clinic al afecțiunii este extrem de divers, însă simptomele se grupează, de regulă, în jurul câtorva teme majore: teama de contaminare, obsesia pentru curățenie și ordine, frica de dezastre, gânduri imorale sau ilegale.
Printre cele mai frecvente obsesii prezente în în tulburarea obsesiv-compulsivă se numără:
- teama de contaminare cu microbi, virusuri sau substanțe periculoase;
- îndoieli privind efectuarea unui gest important precum încuiatul ușii sau închiderea aragazului;
- frica de a pierde, uita sau rătăci ceva important;
- nevoia ca lucrurile să fie perfect ordonate, simetrice sau aliniate într-un anumit mod;
- imagini mintale tulburătoare (de exemplu, accidente, acte de violență sau situații șocante);
- teama de pierdere a controlului și de vătămare a altora sau de autovătămare;
- teama de a acționa nepotrivit în public (de exemplu, de a striga obscenități sau de a face ceva rușinos);
- gânduri intruzive cu tematică agresivă, sexuală sau religioasă. Simpla prezență a unui gând intruziv agresiv nu înseamnă că persoana va acționa în acel sens. De fapt, tocmai pentru că gândul îi îngrozește (anxietatea), demonstrează că nu își doresc acel lucru.
Cele mai comune compulsii sunt reprezentate de:
- spălatul excesiv al mâinilor;
- curățarea sau dezinfectarea obiectelor și suprafețelor;
- verificarea ușilor, ferestrelor, încuietorilor, robinetelor sau aparatelor electrice;
- aranjarea și rearanjarea obiectelor într-o ordine exactă sau simetrică;
- număratul obiectelor, pașilor, plăcilor de pavaj sau al altor elemente;
- repetarea mintală a unor cuvinte, fraze, rugăciuni sau formule;
- respectarea unor rutine stricte, ritualizate;
- solicitarea constantă de asigurări din partea apropiaților.
Cum se stabilește diagnosticul de tulburare obsesiv-compulsivă
Diagnosticul de certitudine se bazează pe criteriile stabilite în ultima ediție a Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5) și implică o discuție amănunțită medic-pacient, în care psihiatrul analizează severitatea, durata și impactul pe care obsesiile și compulsiile îl au asupra vieții socio-profesionale. Pentru ca diagnosticul să fie confirmat, ritualurile trebuie să consume mai mult de o oră pe zi, să provoace un stres important și să interfereze cu munca, școala, relațiile sau activitățile obișnuite.
Concomitent, specialistul urmărește:
- diferențierea tulburării obsesiv-compulsive de alte afecțiuni cu care împarte simptome;
- identificarea eventualelor comorbidități psihiatrice frecvent asociate, precum depresia, tulburarea bipolară sau alte tipuri de anxietate.
Având tabloul complet, poate elabora apoi un plan terapeutic personalizat, care să crească șansele unei gestionări eficiente a simptomelor.
Care este tratamentul afecțiunii
Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive implică, în majoritatea cazurilor, o combinație de psihoterapie și farmacoterapie și ține întotdeauna cont de severitatea simptomelor prezentate și de eventualele tulburări asociate.
Standardul de aur în psihoterapie este reprezentat de terapia cognitiv-comportamentală (CBT), mai specific de tehnica numită ERP sau terapia prin expunere, în cadrul căreia pacientul este expus treptat la stimulul care îi provoacă anxietate (de exemplu, atingerea unui obiect pe care îl percepe ca fiind plin de germeni) și este ajutat să reziste impulsului de a efectua ritualul compulsiv (spălatul pe mâini), pentru a permite astfel scăderea gradului de anxietate în mod natural. Aderența pacientului la terapie și repetarea exercițiilor acasă sunt fundamentale pentru ca tratamentul să dea rezultate.
Din punct de vedere farmacologic, prima linie de tratament constă în inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), prescriși adesea în doze mai mari decât cele utilizate pentru depresie, sub stricta monitorizare a medicului specialist. Pentru pacienții care nu răspund la acest tratament, alternativele sunt trecerea la inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei sau potențarea ISRS cu antipsihotice, antidepresive triciclice (precum clomipramina) sau agenți glutamatergici.
În cazurile rezistente la tratamentul standard, sunt explorate soluții avansate, precum:
- stimularea magnetică transcraniană, o procedură noninvazivă ce vizează reglarea activității neuronale în circuitele cerebrale;
- ablația stereotactică, o intervenție minim invazivă ce are ca scop reglarea circuitelor hiperactive despre care se crede că stau la baza tulburării obsesiv-compulsive;
- stimularea cerebrală profundă, care implică implantarea neurochirurgicală a unui electrod, cu rolul de a modula activitatea în regiunile asociate cu TOC.
Recâștigă controlul asupra vieții tale. Cere ajutorul specialiștilor Neuroaxis
Există viață normală dincolo de gândurile repetitive, îngrijorările obsesive și ritualurile care îți ocupă mare parte din zi și de care nu te poți desprinde. Trebuie doar să o descoperi. Iar pentru asta, ai nevoie de ajutor specializat.
Contactând clinica noastră, vei fi ghidat către un specialist care te poate evalua, poate stabili diagnosticul de certitudine și îți poate crea apoi un plan de tratament personalizat, cu scopul de a-ți reda controlul asupra gândurilor și acțiunilor tale. Programează-te pentru consultație la Neuroaxis. Tulburarea obsesiv-compulsivă răspunde mai bine la tratament când e depistată timpuriu.