Spondilita anchilozantă este o afecțiune parte din familia Spondilartritelor care determină inflamații articulare cu distrugere consecutivă și anchiloza. Este, totodată, unul dintre cel mai frecvent întâlnite tipuri boli inflamatorii alături de poliartrita reumatoidă, gută, artrita psoriazică și artrita idiopatica juvenilă. Diagnosticul diferențial, obținut prin analize de laborator și investigații imagistice care arată modificările structurale specifice bolii, este esențial pentru managementul adecvat al acestei afecțiuni.
La Neuroaxis beneficiezi de expertiza unui medic reumatolog cu experiență în diagnosticarea spondilitei anchilozante. Dacă te confrunți cu dureri articulare, programează o consultație de reumatologie pentru a obține cât mai rapid un diagnostic de certitudine și un plan terapeutic personalizat.
Ce este spondilita anchilozantă
Spondilita anchilozantă este o boală inflamatorie cronică,progresivă din grupul de boli numite Spondilartrite, ce duce la rigidizarea articulațiilor și ligamentelor coloanei vertebrale. Poate afecta inclusiv articulațiile sacroiliace și articulațiile periferice – genunchi, glezne, mâini. Mobilitatea redusă a coloanei vertebrale, anomaliile posturale, durerea fesieră pe timpul nopții, artrita periferică, entezita și dactilita sunt frecvent asociate cu această afecțiune. În cazurile severe, poate determina fuziunea vertebrelor, coloana devenind rigidă și inflexibilă.
În plus, Spondilartritele pot:
- crește riscul de osteoporoză și, pe fondul acesteia, de fracturi la nivelul coloanei vertebrale;
- crește riscul de compresie nervoasă (este una din bolile reumatologice care dau simptome neurologice);
- poate determina afecțiuni secundare – până la 50% dintre pacienți dezvoltă boli inflamatorii intestinale, între 25 și 35% prezintă inflamații oculare (uveită), iar aproximativ 10%, psoriazis;
- crește riscul de probleme cardiace, pe fondul inflamației sistemice (inflamație la nivelul valvei aortice, aritmie, cardiomiopatie) și de complicații pulmonare (din cauza expansiunii diminuate a peretelui toracic și a mobilității limitate a coloanei vertebrale).
Cauza nu este cunoscută. Studiile au evidențiat un risc crescut în cazul persoanelor care prezintă antigenul HLA-B27, însă, cum boala este diagnosticată și la persoane fără această genă predispozantă, se bănuiește că există și alți factori implicați în declanșarea ei. Până în prezent, au fost identificați ca factori de risc: istoricul medical familial de spondilită anchilozantă, istoricul medical personal (boala Crohn, colita ulcerativă și psoriazisul cresc predispoziția) și vârsta (majoritatea pacienților dezvoltă simptome de spondilită anchilozantă înainte de 40 de ani).
Simptome asociate cu spondilita achilozantă
În spondilita achilozantă, simptomele cele mai frecvente sunt durerea și rigiditatea lombară și/sau a șoldului, dar modul în care se manifestă durerea sau intensitatea acesteia variază de la persoană la persoană și în funcție de gravitatea bolii – sunt pacienți care acuză dureri ușoare, episodice, și pacienți care suferă dureri severe, cronice, însoțite de pierderea flexibilității coloanei vertebrale.
Iată simptomele spondilitei achilozante cel mai frecvent acuzate de pacienți:
Durere
Dureri care se agravează în timpul perioadelor de odihnă sau de inactivitate – pacienții resimt acutizarea simptomelor în special în timpul nopții sau după o ședere prelungită (dimineața, când durerile sunt însoțite și de rigiditate). Durerea cervicală, fesieră și de șold sunt cele mai frecvente, dar durerea poate fi resimțită și în alte zone, cum este abdomenul, ca durere iradiata. De regulă, poate fi ameliorată cu exerciții fizice ușoare.
Mobilitate redusă
Rigidizarea progresivă a coloanei vertebrale determină scăderea mobilității cu fiecare etapă a bolii. Pacientul poate executa mișcări tot mai limitate, pe măsură ce leziunile articulare se extind cu fuziunea vertebrelor, mobilitatea coloanei dispare. Inflamația produsă în articulațiile periferice contribuie suplimentar la limitarea mobilității și, în absența unui tratament adecvat, poate duce la anchiloză.
Anomalii posturale
Pacientul poate adopta o postură nefirească în încercarea de a ameliora simptomele – aplecarea în față tinde să ducă la scăderea în intensitate a durerii resimțite la coloana vertebrală. Pe măsură ce boala avansează, postura “cocoșată” devine permanenta.
Dificultăți de respirație
Când sunt afectate de articulațiile costovertebrale (cele care conectează coastele la coloana vertebrală), apar inclusiv dureri la nivelul coastelor și dificultăți de respirație – pacientul întâmpină greutăți în a inspira și a expira profund. În timp, funcția respiratorie se deteriorează.
Oboseală, scădere în greutate
Pe măsură ce boala progresează, pe fondul durerilor tot mai severe și al scăderii mobilității, pacientul își pierde apetitul și începe să slăbească. Poate apărea anemia, ca urmare a nutriției deficitare cât și a inflamației asociate. Și se instalează o stare de oboseală accentuată, permanentă.
Inflamații oculare
În spondilita anchilozantă, simptomele oculare apar când pacientul dezvoltă o afecțiune secundară acestei boli, și anume uveita anterioară. Statisticile arată că între 25% și 35% dintre bolnavi prezintă inflamație la nivelul tractului uveal (iris, corp ciliar, coroidă). Pot fi afectați atât ambii ochi cât și unul singur.
Erupții cutanate
Aproximativ 10% din pacienții cu Spondilartrite pot asocia si psoriazis, o boală de piele cronică, inflamatorie, care duce la apariția unor leziuni roșii, acoperite de cruste albicioase, în special pe scalp, coate, mâini, genunchi și picioare. Puseele eruptive la nivelul pielii pot fi însoțite de dureri, de mâncărimi sau de o senzație de arsură sau înțepătură.
Probleme intestinale
Cele mai frecvente afecțiuni asociate spondilartropatiilor sunt bolile inflamatorii intestinale: până la 50% dintre pacienți ajung să dezvolte boli digestive autoimune precum boala Crohn (inflamații la nivelul tubului digestiv) sau colita ulcerativă (inflamații și ulcerații la nivel colorectal). Acestea se manifestă prin dureri abdominale, diaree, sângerări rectale.
Cum este diagnosticată această afecțiune
Pentru a diferenția spondilita achilozantă de alte afecțiuni care au aceeași simptomatologie (alte artrite, stenoza lombară, probleme ale coloanei vertebrale de cauză mecanică), medicul reumatolog va recomanda, după anamneză și examinarea clinică, efectuarea unor analize și investigații imagistice:
- Viteza de sedimentare eritrocitară și proteina C reactivă, analize de laborator care arată dacă există o inflamație în organism;
- examenul radiologic sau RMN al articulației sacroiliace și coloanei vertebrale pentru depistarea anomaliilor articulare – eroziuni osoase, scleroză subcondrală, fuziune. Radiografia este metoda imagistică de primă intenție în diagnosticarea spondilitei achilozante, dar RMN-ul poate fi necesar pentru depistarea modificărilor structurale mai subtile, din primele stadii de boală;
- testarea genetică pentru gena HLA-B27.
Tratamentul spondilitei anchilozante
În formele inițiale ale Spondilartropatiilor când domină tabloul clinic inflamator, se pot iniția terapii țintite care să blocheze perpetuarea inflamației numite medicamente modificatoare de boala antireumatica (DMARD) sintetice sau biologice care refac mobilitatea și impiedică procesele ireversibile de degradare articulară.
Spondilita anchilozantă, fiind stadiul modificărilor vizibile radiologic, deci avansate, tratamentul vizează ameliorarea simptomelor și gestionarea pe termen lung a bolii, pentru ca pacientul să se poată bucura de o cât mai bună calitate a vieții. Fiind vorba despre o afecțiune sistemică, ce poate afecta mai multe sisteme și organe, poate fi necesar managementul multidisciplinar, medicul reumatolog (care supervizează schema terapeutică și eficacitatea acesteia) fiind secondat de gastroenterolog (în cazul declanșării unei boli inflamatorii intestinale), oftalmolog (dacă apare inflamația oculară), cardiolog (pentru gestionarea complicațiilor cardiace) și neurolog (în sindroamele de compresie nervoasă).
Dacă te confrunți cu acest diagnostic, este foarte important să reții că pentru a încetini progresia bolii, terapia medicamentoasă (care ajută la ameliorarea durerii și controlul inflamației) trebuie combinată cu un stil de viață activ, pentru îmbunătățirea posturii și mobilității. Totodată, dat fiind potențialul de afectare pulmonară secundar amplitudinii scăzute a cutiei toracice, persoanelor care fumează le este recomandat să renunțe la tutun.
Iată ce poate presupune tratamentul spondilitei anchilozante:
Tratament medicamentos
Antiinflamatoarele nesteroidiene (diclofenac, ibuprofen) reprezintă tratamentul de primă linie în spondilita anchilozantă. Vorbim despre o terapie pe termen lung, cu administrare zilnică. În cazul în care antiinflamatoarele nu dau rezultatele scontate (este făcută o evaluare după 3-6 săptămâni de tratament), pot fi combinate sau inițiate terapii biologice cu inhibitori de anti TNF alfa, inhibitori de IL17, sau chiar inhibitori JAK (tofacitinib, upadacitinib), în anumite cazuri.
injecții pentru spondilita anchilozantă
Dacă prin tratamentul administrat pe cale orală nu se obține ameliorarea durerii și reducerea inflamației, se poate apela la injecții cu inhibitori ai factorului de necroză tumorală (adalimumab, infliximab, etanercept, golimumab) sau cu inhibitori al interleukinei-17 (secukinumab, ixekizumab). Tratamentul biologic al spondilitei anchilozante (cu inhibitori) s-a dovedit în multe cazuri mai eficient decât cel cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Glucocorticoizii sistemici nu sunt recomandați în tratamentul spondilitei anchilozante, dar injecțiile locale cu steroizi pot fi luate în considerare în anumite cazuri.
Tratament chirurgical
Se apelează foarte rar la intervenție chirurgicală în cazul pacienților cu spondilită anchilozantă. Aceasta poate fi însă o recomandare dacă o articulație a șoldului este atât de deteriorată încât trebuie înlocuită – într-un astfel de caz, se intervine pentru montarea unei proteze de șold.
Kinetoterapia în spondilita anchilozantă
Inactivitatea favorizează rigidizarea articulațiilor și acutizarea durerii. Printr-un program regulat de exerciții fizice, se obțin ameliorarea durerii, îmbunătățirea mobilității și a posturii și încetinirea progresiei bolii. Un specialist în kinetoterapie poate alcătui un plan personalizat cu exerciții de stretching, cu mișcări pentru creșterea amplitudinii mișcărilor, pentru corectarea posturii și a mersului și pentru întărirea mușchilor abdominali și a celor care susțin coloana vertebrală. Pentru a fi eficiente, acestea trebuie efectuate zilnic.
Hidroterapie
Hidroterapia este un alt tip de tratament recomandat în spondilita anchilozantă pentru gestionarea durerii și îmbunătățirea mobilității. Înotul și gimnastica acvatică vin și cu beneficii cardiovasculare și pulmonare – extrem de importante, având în vedere complicațiile pe care le poate da această boală la nivelul inimii și al funcției respiratorii.
Viața cu spondilită anchilozantă
Dizabilitatea severă este destul de rară, viața cu spondilită anchilozantă fiind caracterizată ca rezonabil de activă și de satisfăcătoare pentru majoritatea pacienților. Există însă câteva condiții pentru păstrarea calității vieții, după diagnosticarea cu această boală:
- respectarea protocolului terapeutic recomandat de medic;
- controale regulate pentru evaluarea evoluției bolii și a eficacității tratamentului;
- păstrarea unui stil de viață activ;
- efectuarea cu regularitate a exercițiilor recomandate de kinetoterapeut;
- controlul permanent al posturii;
- renunțarea la fumat.
Fiind o afecțiune cronică, spondilita anchilozantă necesită gestionare constantă, pentru ameliorarea durerilor, îmbunătățirea funcționalității și menținerea condiției fizice. Iar perioadele de remisie nu înseamnă că boala a dispărut, prin urmare, nu întrerupe tratamentul, nici exercițiile!
Te așteptăm la Neuroaxis, dacă te confrunți cu dureri articulare și probleme de mobilitate, pentru a stabili dacă suferi de spondilită anchilozantă sau de altă afecțiune. Programează-te și beneficiază de investigații rapide, diagnostic de certitudine și tratament eficient.
