Sistemul cardiovascular și cel nervos sunt profund interconectate. Studii citate de literatura de specialitate arată că boala Parkinson, anxietatea, depresia, tulburarea bipolară și schizofrenia pot favoriza declanșarea afecțiunilor cardiovasculare, iar acestea din urmă cresc riscul de de AVC și demențe, inclusiv Alzheimer. Dincolo de influența bidirecțională, există și situații în care simptomele ridica suspiciuni atât de natură cardiologică, cât și neurologică, făcând necesară evaluarea multidisciplinară pentru clarificări, cum este cazul sindromului Wolff-Parkinson-White, o tulburare de ritm cardiac în care palpitațiilor și durerilor în piept li se alături amețelile și pierderea conștienței.
La Neuroaxis, poți beneficia de abordarea multidisciplinară de care ai nevoie. Prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România reunește atât medici supraspecializați în toate ramurile neurologiei și cât și în domeniile conexe, precum cardiologi care efectuează evaluări completate de investigații funcționale esențiale, EKG și ecocardiografie.
Ce este sindromul Wolff-Parkinson-White?
Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW) este o afecțiune cardiacă congenitală rară, caracterizată prin prezența unei căi electrice suplimentare între atrii și ventricule, care poate determina inima să bată prea repede (tahicardie) sau cu un ritm neregulat.
În mod normal, impulsul electric generat de nodul sinusal (stimulatorul natural al inimii) circulă pe o singură rută specializată către ventricule, trecând prin nodul atrioventricular (AV), care funcționează ca o barieră de siguranță, încetinind ușor semnalul pentru a permite ventriculelor să se umple cu sânge. În cazul anomaliei prezente în sindromul Wolff-Parkinson-White, impulsul electric ocolește nodul AV, transmițându-se mult mai rapid și determinând o pre-excitație a ventriculelor, ceea ce poate declanșa episoade de tahicardie paroxistică (bătăi de inimă extrem de rapide).
Mulți dintre oamenii care se nasc cu această anomalie rămân asimptomatici toată viața, însă apariția simptomelor clinice impune monitorizare atentă, din cauza riscului de dezvoltare a așa-numitei aritmii maligne – cea mai periculoasă formă, care poate duce la deces subit.
Studiile care au inclus atât populații pediatrice, cât și adulte arată o prevalență a bolii de 0,1-0,3% la nivel global, dar punctează dificultatea identificării tuturor cazurilor, din cauza multitudinii de pacienți fără manifestări clinice. Experții sugerează că 65% dintre adolescenți și 40% dintre persoanele peste 30 de ani care prezintă un model WPW la EKG de repaus sunt asimptomatici, până la 2% dintre aceștia evoluând anual către aritmii simptomatice, cu un vârf al incidenței între 20 și 24 de ani.
Care sunt cauzele sindromului Wolff-Parkinson-White?
Calea electrică suplimentară dintre atrii și ventricule responsabilă pentru sindromul WPW apare în viața intrauterină, din cauza unei dezvoltări incomplete a cordului. Practic, în timpul formării inimii la făt, separarea normală dintre atrii și ventricule nu se realizează complet, unele fibre musculare rămânând conectate între cele două camere și devenind punți prin care impulsurile pot trece direct, ocolind sistemul normal de conducere electrică.
Acest defect poate apărea spontan, dar studiile familiale au evidențiat o incidență ușor mai ridicată în rândul celor care au rude de gradul I cu sindromul Wolff-Parkinson-White. Forma moștenită este determinată de o mutație a genei PRKAG2 și se asociază adesea cu alte probleme structurale congenitale, precum boala Ebstein (o malformație congenitală rară a valvei tricuspide) și cardiomiopatia hipertrofică (care determină mărirea și slăbirea mușchiului cardiac). Prezența anomaliilor suplimentare crește riscul de apariție a simptomelor severe.
Simptomele sindromului WPW: cum se manifestă?
Manifestările clinice variază considerabil de la un pacient la altul, severitatea lor depinzând de viteza cu care calea suplimentară de conducere electrică transmite impulsurile și de problemele cardiace asociate.
Este important de menționat că atunci când inima bate prea repede, capacitatea sa de a pompa eficient sângele către organele vitale scade dramatic. Acest lucru afectează direct oxigenarea creierului, generând simptome care pot fi interpretate eronat ca semnale de alarmă ale unor afecțiuni neurologice primare. Evaluarea multidisciplinară este esențială pentru eliminarea acestor suspiciuni.
Totodată, pentru că simptomele sindromului Wolff-Parkinson-White pot mima anxietatea și atacurile de panică (literatura de specialitate prezintă un astfel de caz), este recomandat ca pacienții care se prezintă inițial la psiholog cu episoade de palpitații, amețeli, transpirații, dispnee sau o stare de neliniște intensă să solicite și o evaluare cardiologică (sau să li se recomande una).
Palpitațiile
Pacienții descriu adesea o senzație bruscă de fluturare în piept, lovituri puternice sau bătăi cardiace extrem de rapide și neregulate care încep și se termină fără un avertisment prealabil. Aceste palpitații pot apărea în repaus sau în timpul unui efort fizic minim și pot genera o stare intensă de disconfort și anxietate.
Amețeli
Din cauza ritmului cardiac rapid, ventriculele nu au timp suficient să se umple cu sânge între contracții, reducând volumul de sânge pompat către creier. Această hipoperfuzie cerebrală tranzitorie provoacă stări de amețeală, instabilitate posturală sau vertij (senzația că totul se învârte în jur).
Pierderea conștienței
Scăderea bruscă a tensiunii arteriale în timpul unui episod prelungit de tahicardie poate duce la pierderea la fel de bruscă a conștienței. Sincopa sau leșinul reprezintă un simptom de alertă maximă, deoarece indică o instabilitate hemodinamică majoră. În plus, există un risc ridicat de traumatisme asociat căderii.
Dificultăți de respirație
În timpul crizelor de tahicardie, crește presiunea în circulația pulmonară. Ca urmare, pot apărea o senzație de lipsă de aer care dă pacientului impresia de sufocare, respirația dificilă (dispneea) sau nevoia de a inspira mai profund (dar fără posibilitatea de a face acest lucru).
Durere și/sau senzație de presiune toracică
Scurtarea excesivă a perioadei de relaxare a inimii (între bătăi) reduce fluxul de sânge prin arterele coronare, cele care hrănesc miocardul. Acest lucru poate duce la o ischemie temporară a mușchiului cardiac, manifestată prin durere, senzație de presiune, de gheară care strânge sau de greutate în zona pieptului, similară cu angina pectorală.
Oboseală extremă și intoleranță la efort
Persoanele cu sindromul Wolff-Parkinson-White simptomatic pot experimenta o stare de epuizare cronică sau o slăbiciune musculară severă imediat după un episod aritmic sau în perioadele dintre crize. Sarcinile zilnice banale devin dificil de efectuat, pentru că organismul resimte suprasolicitarea constantă la care este supus sistemul cardiovascular.
Cum se stabilește diagnosticul de sindrom WPW?
Procesul de diagnosticare începe întotdeauna cu o consultație de cardiologie, constând într-o anamneză detaliată și un examen clinic riguros, însă instrumentul fundamental și cel mai accesibil rămâne electrocardiograma. Pe traseul EKG, prezența căii suplimentare de conducere electrică modifică aspectul undelor electrice standard, evidențiind o triadă clasică: un interval PR scurt (sub 120 de milisecunde), prezența undei delta (o pantă inițială lentă, leneșă, pe complexul QRS, care indică pre-excitația ventriculară) și un complex QRS lărgit.
Când EKG-ul de repaus este normal, în ciuda suspiciunii ridicate de simptomele prezentate, este recomandată monitorizarea cu Holter EKG. Pentru stabilirea diagnosticului de certitudine și evaluarea severității bolii (inclusiv a riscului de deces subit), poate fi recomandat un studiu electrofiziologic, o procedură minim invazivă care presupune introducerea unor catetere subțiri în interiorul inimii pentru a localiza cu precizie anomalia și a testa proprietățile sale de conducere electrică.
În ce constă tratamentul pentru sindromul Wolff-Parkinson-White?
Abordarea terapeutică depinde în mod direct de frecvența, durata și severitatea simptomelor, precum și de profilul de risc determinat în urma investigațiilor electrofiziologice.
Pentru pacienții asimptomatici, depistați întâmplător printr-un EKG de rutină, monitorizarea este cea mai importantă (și uneori singura) măsură. Acestora li se poate recomanda:
- să se prezinte periodic la cardiolog pentru examinare și efectuarea unui EKG;
- să facă o evaluare a riscului de a dezvolta aritmii (invaziv, prin studiu electrofiziologic, sau neinvaziv, prin testarea rezistenței la efort, monitorizare EKG ambulatorie sau testul de provocare cu blocante ale canalelor de sodiu);
- să anunțe urgent medicul în cazul apariției palpitațiilor sau a sincopelor.
Pentru pacienții simptomatici, dar și pentru cei asimptomatici care au profesii cu risc ridicat (piloții, șoferii profesioniști și sportivii de performanță, de exemplu, fac excepție de la regula monitorizării în lipsa manifestărilor clinice), terapia de elecție după confirmarea sindromului Wolff-Parkinson-White este ablația. Această procedură de cardiologie intervențională presupune ghidarea unui cateter până la nivelul inimii, unde, prin utilizarea energiei termice sau a crioterapiei, este distrusă selectiv „puntea” musculară care permite impulsurilor electrice să ocolească sistemul normal de conducere.
Ablația prin cateter este eficientă în aproximativ 94% din cazuri, iar riscurile asociate sunt minime. În situațiile rare în care procedura nu poate elimina complet calea electrică suplimentară, poate fi luată în considerare ablația chirurgicală, care are o rată de succes și mai ridicată, dar este totodată semnificativ mai invazivă.
Ca alternativă temporară, pentru cazurile selectate, se poate apela la terapia cu antiaritmice orale (beta-blocante, flecainidă, amiodaronă), însă aceasta doar controlează frecvența crizelor, fără a elimina cauza anatomică.
Sindromul Wolff-Parkinson-White la copii. La ce trebuie să fie atenți părinții?
Depistarea acestei afecțiuni la copii reprezintă o provocare majoră pentru părinți și medici. În cazul bebelușilor, episoadele de tahicardie asociate WPW se pot manifesta prin semne indirecte de insuficiență cardiacă sau suferință generală: iritabilitate extremă, plâns persistent fără un motiv aparent, refuzul alimentației, respirație rapidă, o paloare pronunțată a pielii sau cianoză (colorația vineție a pielii și mucoaselor). Părinții trebuie să solicite un consult pediatric de urgență, dacă observă astfel de simptome.
Copiii mai mari și adolescenții pot acuza oboseală bruscă în timpul jocului, dureri în piept sau incapacitatea de a ține pasul cu colegii la orele de educație fizică. Este esențial ca părinții să nu ignore acuzele de tipul „simt că îmi bate inima în gât” sau episoadele de amețeală apărute la efort și să programeze o consultație de cardiologie. Diagnosticarea precoce permite stabilirea unui plan de management al bolii care poate preveni complicațiile prin măsuri relativ simple, precum limitarea activităților sportive intense, până la rezolvarea definitivă a problemei structurale cu ajutorul ablației.
Viața cu sindrom Wolff-Parkinson-White
Diagnosticul de sindrom Wolff-Parkinson-White poate genera îngrijorare – și este firesc să se întâmple așa -, însă majoritatea pacienților care beneficiază de o gestionare terapeutică adecvată au un prognostic foarte bun și își pot menține nivelul obișnuit de activitate. Cheia unei evoluții favorabile constă în educarea cu privire la mecanismele bolii, evitarea stimulentelor și a efortului fizic intens și adoptarea unui stil de viață sănătos.
Recomandări pentru pacienți
- Adoptă o alimentație sănătoasă, benefică pentru inimă.
- Păstrează o greutate optimă.
- Fă sport în mod regulat (medicul îți poate recomanda exercițiile fizice sigure pentru tine).
- Redu nivelul de stres sau învață să-l gestionezi eficient.
- Monitorizează-ți pulsul.
- Roagă cardiologul care te are sub observație să te învețe cum să gestionezi crizele de tahicardie.
- Anunță medicul curant de orice schimbare în simptomele resimțite sau de agravarea lor.
- Poartă mereu la tine un document care să specifice diagnosticul, în caz de urgență.
Restricții de urmat
- Evită stimulentele – alcool, tutun, băuturi energizante, cofeină (care se regăsește nu doar în cafea, ci și în ciocolată, ceai negru sau verde și în anumite băuturi răcoritoare).
- Evită efortul fizic intens, până la efectuarea ablației sau primirea acordului expres de la medic.
- Atenție la suplimentele și medicamentele eliberate fără rețetă! Anumite decongestionante nazale sau pastile pentru răceală conțin pseudoefedrină, o substanță care accelerează ritmul cardiac.
Ai grijă de sănătatea inimii tale cu ajutorul specialiștilor Neuroaxis
Dacă suspectezi prezența unei tulburări de ritm cardiac sau dacă ai fost deja diagnosticat cu sindromul Wolff-Parkinson-White, echipa de experți a clinicii noastre te poate ajuta să gestionezi boala eficient, pentru a te bucura în continuare de o viață normală.
La Neuroaxis, îți oferim claritate și soluții terapeutice personalizate, adaptate nevoilor tale. Programează-te pentru consultație la unul dintre specialiștii noștri în cardiologie.