Timpul , masurat in neuroni pentru persoanele cu boli neurodegenerative
Timpul…o resursa invizibila, gratuita, dar totusi masurabila. Nu de foarte putine ori am auzit de la diversi prieteni, rude sau oameni din jur expresii precum “Daca m-as fi dus mai repede…”, “Daca l-as fi sunat de ieri…”, “Ar fi trebuit sa ma duc mai devreme…”, “Altfel ar fi stat situatia daca as fi discutat acum ceva timp…”, iar exemplele pot continua in diverse forme. Ba chiar, daca facem o retrospectiva a trecutului nostru, observam ca si noi am folosit in diverse contexte astfel de sintagme.
Nu vi se pare ca, desi suntem muritori, ne comportam si traim de parca nu am fi? Timpul este o resursa de care toti avem habar, dar pe care, de multe ori nu stim sa o folosim in favoarea noastra. Odata trecut, el nu se va mai intoarce orice am incerca sa facem.
Inca din primele zile de viata, fiecaruia dintre noi ii este oferita o anumita perioada de timp (viata): 15 ani, 30 de ani, 50 de ani, 80 de ani si asa mai departe. Calitatea acestei perioade este strans legata, ca multe altele, de cat de mult constientizam faptul ca este finita si ca ar trebui sa avem grija de sanatatea noastra pentru ca timpul sa ne fie favorabil.
Dar ce se intampla atunci cand stii ca aceasta resursa, indiferent cat este de lunga, exista, dar nu poti beneficia de ea intru-totul? Te-ai gandit vreodata cum este sa nu ai timp la fel ca toti ceilalti? Sau cum ar fi ca timpul tau sa se scurga invers fata de restul lumii? Ce ai face mai intai? Ce ai vrea sa zici mai repede? Ce ganduri iti trec prin cap? Ce dorinte ti-ai pune? Totul va fi vazut dintr-o cu totul alta perspectiva.
Ei bine, persoanele care sufera de boli neurodegenerative cunosc acest sentiment. Il cunosc, cel putin pana la momentul in care nu mai sunt constiente de faptele sale si, desi suna crud, le este rupta fara voia lor legatura cu realitatea.
Bolile neurodegenerative afecteaza sistemul nervos. Cu alte cuvinte, sunt afectiuni incurabile si debilitante ce duc la degenerarea progresiva sau la moartea celulelor nervoase. Adica acele structuri care construiesc sistemul nervos din care fac parte si creierul, si maduva spinarii. Odata deteriorati sau pierduti, neuronii nu pot fi inlocuiti de organism deoarece acestia nu se reproduc, fapt ce duce la probleme de deplasare sau de functionare mentala. Intre cele doua extreme vobim si despre pierderi de memorie sau despre afectarea capacitatii de miscare. Spre exemplu, un om care sufera de scleroza multipla isi va pierde echilibrul mai tot timpul, calitatea vederii va scadea, va tremura, exista riscul de a paraliza, va avea constant o senzatie de amorteala sau va avea probleme de concentrare. Altfel spus, simptomele afectiunii nu il va mai lasa sa conduca o masina, sa citeasca, sa vada un film, sa iasa in oras cu prietenii, sa practice sportul preferat, iar exemplele pot continua.
Totodata, iata cateva exemple de boli ce pot aparea in urma distrugerii neuronilor: boala Alzheimer si alte tipuri de demente, Parkinson si alte afectiuni aferente, bolile neuronului motor, boala Huntington, ataxia spinocerebelara sau atrofia musculara spinala si altele.
Oricare ar fi ele, bolile neurodegenerative afecteaza creierul si, totodata, schimba radical viata si notiunea de timp. Un om care nu sufera de o astfel de boala poate face multe lucruri in decursul a 10 ani: poate alerga, poate dansa, se poate juca, poate calatori, poate munci, poate iesi in oras cu prietenii…
Cu alte cuvinte, se poate bucura de mare parte dintre lucrurile pe care i le ofera viata in limita timpului dedicat acestuia. Lucru pe care nu il putem spune in cazul unui om care sufera de scleroza multipla, spre exemplu, boala cronica autoimuna care face ca celulele imunitare sa atace propriul sistem nervos, ducand printre altele si la pareze, pierderea vederii, epilepsie, tulburari cognitive si contractii spastice.
Deci, contactul cu realitatea pentru persoanele cu scleroza multipla nu mai e acelasi. Timpul nu se mai masoara la fel si nu mai are aceeasi valoare ca in cazul unui om sanatos. Zece ani pentru unul poate insemna viata, iar pentru celalalt moarte, in cel mai rau caz. La mijloc aflandu-se partea in care nu mai esti constient de actiunile tale si depinzi de tratament de specialitate, dar si de o alta persoana pentru a-ti indeplini anumite nevoi primare.
Ce poate face diferenta intre viata si moarte? Controlul de specialitate precoce. De-a lungul timpului, tratarea dupa ureche, cu leacuri babesti sau oferite de “medicul Internet”, a inceput sa faca parte din rutina si zona de confort a multor persoane insa nu se compara cu consultul din cabinetul unui medic specialist. Diagnosticul pus difera, este exact si, de multe ori, vital. Timpul de care dispunem inseamna neuroni. De ce sa nu rupem o bucata din timpul nostru pentru a merge la medic inca de la primele simptome aparute? De ce sa riscam pariind cu propria sanatate si, in unele cazuri, cu viata pe ceea ce credem ca stim mai bine sau gasim pe Internet? Merita?
Last Updated on May 21, 2020
