23.01.2019

Afectiuni

23.01.2019 Afectiuni

Daca ar fi sa privim cu alti ochi creierul, l-am putea asemana cu un burete adaptabil. Acesta, practic, absoarbe informatiile si creeaza cai noi si abilitati bazate pe stimuli. Practica repetitiva a unei abilitati mareste considerabil materia cenusie a creierului pe masura ce se fac noi conexiuni, iar neuronii declanseaza mai multe mesaje.

Exista actiuni pe care le faci fara sa te gandesti? Mersul pe jos, pe bicicleta sau tastarea pe laptop, spre exemplu, sunt cateva dintre aceste actiuni. In realitate, numarul lor este mult mai mare insa nu il constientizam. Ei bine, toate sarcinile de genul acesta sunt lucruri invatate prin practicarea zilnica a lor, repetarea ducand la crearea unei memorii musculare.

Rapiditatea cu care fiecare dintre noi tasteaza nu exista in momentul in care punem mana pentru prima oara pe tastatura, ci in timp si cu practica. Dupa un an, spre exemplu, este suficienta doar gandirea cuvintelor, iar degetele “stiu” unde sa se pozitioneze pentru ca ele sa se “astearna” pe hartie. Aceasta este calitatea definitorie a creierului: plasticitatea si adaptabilitatea la noile informatii si noii stimuli.
Jocurile video sunt pentru creier niste stimuli externi, si in mod clar o forma populara de divertisment. Stimuli care nu doar ca modifica modul in care functioneaza creierul, ci si structura acestuia.

Jocurile video influenteaza atentia

Persoanele care joaca zilnic jocuri video prezinta imbunatatiri in ceea ce priveste mai multe tipuri de atentie, inclusiv atentia sustinuta si atentia selectiva. In plus, regiunile creierului care joaca un rol important in privinta atentiei si a timpului de reactie sunt mai eficiente pentru persoanele care se joaca jocuri video des, comparativ cu cei care se joaca rar sau deloc si au nevoie de mai putina activare pentru a se concentra asupra sarcinilor exigente. Aceste date au fost sugestive pentru persoanele care s-au jucat pe perioade scurte mai multe zile si mult mai putin la cei care au stat cu orele in fata ecranului.

Totodata, jocurile video maresc dimensiunea si competenta unor parti ale creierului responsabile de vederea in spatiu – capacitatea unei persoane de a identifica relatiile vizuale si spatiale intre obiecte (adancimi, distante, etc.). In cazul jucatorilor pe termen lung si al persoanelor care s-au oferit voluntare sa urmeze un plan de pregatire pentru jocuri video, hipocampul drept a fost largit.

Jocurile video pot da dependenta, dar pot avea si alte efecte negative

Da, Este adevarat! Jocurile video pot da dependenta. Ele produc modificari functionale si structurale ale sistemului de recompense neuronale – un grup de structuri asociate cu placerea, invatarea si motivatia. Expunerea dependentilor de jocuri video la indiciile legate de joc care provoaca pofta si monitorizarea raspunsurilor creierului au subliniat schimbari ce sunt observate si in alte tulburari de dependenta.

“Dependenta de jocuri, la nivel cerebral, este asemanatoare cu celelalte dependente in sensul ca mecanismul este acelasi. Avem o structura in creier care este stimulata de recompensa. De aceea se lucreaza atat de greu cu dependentele. Pentru ca iti ofera o recompensa, o stare de bine dupa ce ai obtinut ceva, o stare de bine dupa ce ti-ai batut adversarul, spre exemplu.”, Catalina Hogea, psihiatru Neuroaxis.

Aceasta problema este cu atat mai grava cu cat tehnlogia este introdusa in viata copilului inca de la o varsta frageda si vorbim despre dificultati in ceea ce priveste interactiunea cu persoanele din jur.

“La varste mici copiii isi dezvolta retele neuronale si deprinderi noi. Una dintre acestea este interactiunea cu ceilalti. Copiii au aceasta abilitate din momentul in care deschid ochii. Ei cauta contact fizic si conexiune emotionala. Prin dependenta de ecrane, ei pierd in parte aceasta abilitate neexersata. E firesc sa ii atraga jocurile video si sa si invete foarte usor sa foloseasca tehnologia pentru ca, pe langa faptul ca sunt foarte incitante (imagini colorate, miscari rapide), copiii sunt avizi dupa informatie si, pentru ca au creierul in formare, le este extrem de usor sa asimileze noutatile. Sunt si foarte intuitive aplicatiile in zilele noastre. Cu cat stau mai mult in fata unui ecran, cu atat mai mult scade interesul pentru interactiunea interumana. Nu-si vor satisface nevoile emotionale si vor fi niste adulti cu diverse probleme psihologice. Aici trebuie facuta o diferenta si intre tipurile de jocuri video la care copiii au acces.”, Catalina Hogea, psihiatru Neuroaxis.

Jocurile video fac creierul sa isi piarda abilitatile

Contactul zilnic cu jocurile video fac creierul sa intre intr-o bucla de evitare si de creare a unei realitati alternative.

“Este greu sa faci acea persoana (care si-a petrecut cea mai mare parte din timp in fata ecranului) sa interactioneze cu oameni reali pentru ca isi pierde abilitatile de comunicare si interactionare interumana. Trebuie ajutat sa interactioneze cu oameni reali, in carne si oase. Una dintre nevoile noastre de baza ca oameni este conectivitatea. Atunci cand vorbim cu alti oameni nu conteaza doar vorbele, ci si privirea, interactiunea non-verbala, atingerile. Vorbi, despre calitatea relatiilor cu ceilalti. De aceea este important sa avem discutii fata in fata, nu doar virtual, pe retelele de socializare, spre exemplu. Pentru ca acolo interactiunea nu e completa. In realitate ne transmitem emotii, ne conectam, ne simtim ancorati, ceilalti ne ofera un mediu de suport. In jocuri suntem doar o creatie virtuala, nu are nicio legatura cu ceea ce suntem noi.”, Catalina Hogea, psihiatru Neuroaxis.

Calendar Programeaza-te online!

Adauga un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Solicita o programare

Abonati-va la newsletter-ul nostru: