Fac cum imi spuneti dumneavoastra, domnisoara, mi-a zis tata
Mai jos regasiti testimonialul pe care l-am primit de la Maria N., fiica unui pacient Neuroaxis. Am ales sa il publicam pentru a creste gradul de constientizare cu privire la simptome timpurii asociate cu declinul cognitiv.
Sunt mandra fiica a unui tata de aproape 78 de ani. Inginer constructor, un om analitic, logic, un iubitor al matematicii. Un autodidact de multe ori.
Copilaria mea s-a petrecut printre foi de calc si hartie milimetrica, planse intregi cu proiecte complexe, gandite de la zero de el. Ca un fel de enciclopedie ambulanta, avea vesnic raspuns la orice intrebare a mea. Asa ca, atunci cand neurologul a zis ca sufera de un regres cognitiv, ceea ce anunta o viitoare dementa, vestea a fost crunta. Si apoi, cand, dupa o anestezie generala pentru o interventie chirurgicala, nu m-a recunoscut, mi-am dat seama ca nu mai e cale de intors.
Povestea a inceput in urma cu 2-3 ani, cand am observat ca nu-si mai aminteste ce a facut cu o zi in urma, ca nu mai are mintea atat de iute pe cat o stiam si ca ii e greu chiar si sa faca niste calcule simple. Asa ca l-am programat la o consultatie. Am ales Neuroaxis pentru ca este o clinica integrata de neurologie si pentru ca stiam ca aici va avea parte de tot timpul de care are nevoie. Pentru ca urma sa-l scot din zona lui de confort si pentru ca si el, ca multi altii din generatia lui, nu vad mersul la medic cu ochi buni, era important pentru mine sa stiu ca medicul nu se grabeste, ca e curios sa afle despre tata, ca are rabdare cu el atunci cand nu-si gaseste cuvintele si ca are si pregatirea necesara sa dea un diagnostic corect si un tratament, daca e cazul.
Asa ca l-am programat la Dr. Dan Mitrea si, cu RMN-ul in mana (facut tot la recomandarea domnului doctor), ne-am prezentat la consult. Neurologul ne-a invitat pe toti in cabinet. Asta a fost prima surpriza. Sa descopar ca, la Neuroaxis cel putin, se considera ca afectiunea neurologica nu ii apartine doar pacientului, ci si celor din imediata lui apropiere. Si ca cei care au grija de pacient dupa ce iese din clinica ar trebui sa participe la consultatie si, de multe ori, sa aiba parte chiar si de psihoterapie pentru a putea face fata provocarilor.
In cabinet am stat putin peste o ora. Nu am realizat ca a trecut atat de mult timp decat dupa ce am iesit. Pentru ca in timpul consultatiei nu am avut nici un moment de respiro. Medicul a pus 101 intrebari in 54 de feluri pentru a-si face cea mai clara imagine asupra simptomelor, asupra stilului de viata al tatalui meu si al familiei in general, asupra alimentatiei lui, istoriei lui medicale, rutinei de zi cu zi. Am parcurs apoi RMN-ul impreuna, cu explicatii din partea Dr. Mitrea. A urmat examenul clinic in care i-a testat diverse functii – motorii, cognitive etc. Practic i-a examinat nervii cu ciocanelul la genunchi, l-a rugat sa isi atinga nasul cu degetul, sa faca o adunare, sa traseze o linie dreapta si altele. Iar la final am discutat despre ce putem face impreuna ca sa incetinim degradarea creierului. A fost pentru prima data cand, desi stiam ca boala tatalui meu nu se va vindeca, am plecat de la medic linistita. M-a lasat cu increderea ca l-a examinat cat de bine putea si ca ne-a expus si explicat totul despre afectiunea lui si despre cum poate fi gestionata.
Ma bucur ca am ales Neuroaxis. A fost cea mai buna decizie pe care puteam sa o iau pentru tatal meu. Intre timp a inceput sa isi adapteze usor stilul de viata dupa indicatiile neurologului. Daca la inceput era speriat de o posibila afectiune neurologica si de mersul la medic, acum il gasesc mai linistit si mai constient de sine. Ba chiar entuziasmat uneori sa faca ce i-a “prescris” Dr. Mitrea – sudoku, integrame, sa asculte muzica si sa socializeze cat mai mult.
Maria. N – mandra fiica a unui tata de aproape 78 de ani, inginer constructor, analitic, logic si iubitor al matematicii
