Ce este isteria sau tulburarea de conversie?
Una dintre cele mai controversate afectiuni, asupra careia nu exista un consens unanim nici astazi, isteria, este inca prezenta in societatea actuala, chiar daca sub denumiri diferite, cu manifestari specifice. In mod uzual, o persoana este considerata “isterica” deoarece reactioneaza intr-un mod disproportionat din punct de vedere emotional in diverse contexte, si acuza manifestari de tip neurologic (motorii sau senzoriale), fara o afectiune asociata.
Cunoscuta inca din perioada Antichitatii, isteria a fost definita initial drept o tulburare de natura fiziologica, exclusiv feminina, cauzata de deplasarea uterului prin corp (se credea ca uterul este mobil). Abia la inceputul secolului al XIX-lea, datorita practicii neurologului Jean-Martin Charcot, isteria a inceput sa fie considerata o tulburare de natura psihica.
Te-ar putea interesa:
Tipuri de isterie
In anul 1980, odata cu publicarea celei de-a treia editii a Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale (DSM-III), o autoritate in domeniu, (publicatia oficiala a Asociatiei Americane de Psihiatrie), s-a renuntat la termenului generic de nevroza isterica si a fost introdus termenul de “tulburare de conversie”.
Ulterior, a aparut o clasificare a acestei afectiuni in trei mari categorii, pe baza simptomelor principale. Astfel, termenul de isterie a fost in mod oficial inlocuit cu acelea de sindrom de expresie somatica (tulburari somatice si tulburari de conversie), tulburari disociative (tulburari de identitate, amnezie, etc) si tulburari histrionice.
Isteria – Simptome
Prin urmare, ceea ce defineste afectiunea cunoscuta drept “isteria” este fie conversia suferintelor emotionale in manifestari fizice (fenomen definit astfel de catre Freud), fie transformarea acestora in manifestari de tip disociativ, precum evadarea din realitate si starea de transa.
Pacientul care sufera de isterie poate prezenta simptome fizice foarte variate, de la tulburari ale simturilor sau de miscare, pana la paralizii, ticuri, crampe si tulburari viscerale.
Din punct de vedere psihologic, reprezentative sunt dorinta de a fi in centrul atentiei, o teatralitate evidenta, labilitatea emotionala, In mod traditional, nevroza isterica era asociata cu manifestarile paroxistice, celebrele “crize isterice”, sau cu o stare opusa, de inertie, numita de Freud “la belle indifference”.
Isteria – diagnostic
- In prezent, principalele criterii pentru diagnosticarea isteriei sunt clar delimitate. Potrivit DSM-IV, in ceea ce priveste simptomele de tip isteric, trebuie exclusa in primul rand cauza medicala (existenta dovedita a unei anumite afectiuni, ingestia anumitor medicamente sau substante toxice), precum si posibilitatea simularii de catre pacient.
- In al doilea rand, trebuie stabilit daca simptomele fac parte din manifestarile unei alte patologii psihiatrice sau daca peste simptomele de baza s-a adaugat si o alta afectiune psihica. Astfel putem accentua ca manifestarie somatice sunt modul prin care psihicul uman incearca sa-i atraga atentia persoanei asupra tulburarilor cu care se confrunta si ca ar trebui sa fie un semn ca trebuie sa se adreseze unui specialist in sanatate mintala (psihiatru, psihoterapeut).
- In al treilea rand, putem vorbi de prezenta isteriei daca manifestarea simptomelor afecteaza in mod cert functionarea pacientului pe plan social si profesional, si daca acestea sunt asociate unor factori psihologici si agravate de catre acestia.
Tratament isterie
In absenta unor afectiuni neurologice sau psihiatrice, simptomele isteriei raspund cel mai bine la psihoterapie. Pacientul care prezinta manifestari de tip isteric are nevoie in primul rand de recunoasterea si acceptarea experientei prin care trece, in conditiile in care, de multe ori, astfel de simptome sunt minimizate si catalogate in mod peiorativ drept exagerari.
Prin psihoterapie, poate fi identificat mecanismul psihologic prin care se produce tulburarea de conversie sau tulburarea somatica, inclusiv determinarea factorilor declansatori. Mai mult, psihoterapia poate furniza instrumente si tehnici prin care pacientul sa poata constientiza si raspunde in mod adecvat la ceea ce ii provoaca manifestarile isterice.
Persoanele care se confrunta cu manifestari somatice sau disociative fara cauze organice evidente nu trebuie sa se mai simta izolate sau stigmatizate. Cu ajutorul specialistului psihoterapeut, pot invata sa se cunoasca mai bine si sa isi gestioneze intr-un mod pozitiv exprimarea emotiilor si raspunsul la factori psihologici stresanti.
