Te-ai spalat astazi pe dinti? Te-ai îmbracat? Singur, fara ajutor si în doar cateva minute? Ai pregatit micul dejun pentru copii? Ai mers la birou? Te-ai oprit seara la o bere cu prietenii? Probabil ca da. Și, totusi, ti se pare ca n-ai facut mare lucru. Multi dintre pacientii mei nu pot sa faca ceea ce noua ni se pare simplu.
Hai sa îti povestesc despre asta.
O doamna tare cocheta, care are acum 48 de ani, viseaza sa mearga pe tocuri si sa se dea cu parfum. Ceva firesc, dar ea n-a mai facut-o de vreo 10 ani. Daca se urca pe tocuri, nu ramane în picioare. Daca încearca sa se parfumeze, mana îi tremura atat de tare încat, în cele mai multe cazuri, lichidul din sticla îi ajunge în ochi. E diagnosticata cu scleroza multipla. Un alt coleg de-al ei de suferinta, diagnosticat cu aceeasi boala, nu si-a mai vazut parintii de vreo 5 ani. Nu mai merge la ei în sat pentru ca vecinii spun ca e betiv si nebun. Boala îl face sa mearga împleticit pe strada si tot din pricina ei nu reuseste sa articuleze cum trebuie cuvintele.
Ca ei sunt atatia altii care, din cauza afectiunilor lor, sufera si sunt marginalizati.
Sunt medic neurolog si înteleg ce înseamna o astfel de afectiune. De la scleroza multipla la epilepsie, demente sau tulburari de miscare. Știu cum se manifesta si cum se trateaza. Cei diagnosticati cu accidente vasculare cerebrale, boala Alzheimer, boala Parkinson, boli autoimune, neuropatii, sau alte afectiuni nu sunt doar pacienti, ci, în primul rand, oameni. Sunt parinti, fii si fiice, colegi de serviciu, prieteni, manageri sau antreprenori. Nu este corect ca diagnosticul primit sa le defineasca întreaga existenta.
Stand de vorba cu ei, cu familiile si prietenii care îi însotesc deseori în cabinet, am realizat ca, dincolo de actul medical, as putea sa îi ajut mai mult.
Multe boli neurologice nu pot fi vindecate, dar pot fi tinute sub control. Orice om din lume are dreptul la o viata de calitate. Dupa multe discutii cu pacientii, cu colegi de breasla, cu prietenii, mi-am dat seama ca, de fapt, cei mai multi dintre cei afectati au nevoie de oameni care sa le fie alaturi, sa fie sustinuti si tratati egal, nu izolati.
Am construit rampe pentru persoanele cu handicap, dar asta n-a facut lumea un loc mai accesibil, mai ales ca multe dizabilitati nu se vad. Asa ca îti propun sa mai faci un pas în fata. Sa îti scoti în oras, la cinema, la o cafea sau la o plimbare colegul, ruda, amicul care sufera de o afectiune neurologica si sa o faci regulat, fara sa te sfiesti. Sa te gandesti ca e cel mai firesc lucru, nu un sacrificiu.
Poate pare idealist, dar eu înca mai cred ca solidaritatea si gandurile bune pot sa miste muntii. Aceasta este motivatia mea din fiecare zi, a colegilor mei si sunt convins ca si a ta.
– Dr. Dan Mitrea, medic fondator Neuroaxis
Ajută-ne să îmbunatățim serviciile prin adăugarea unei recenzii.
Și vei primi in fiecare zi de joi 3 sectiuni cu informatii despre un subiect de interes din sfera sanatatii creierului.
