Insa cel mai mare risc cu care se confrunta apropiatii pacientilor diagnosticati cu dementa este asa-zisa „durere anticipata”. Date fiind caracteristicile acestei boli, in special incurabilitatea acesteia si felul in care abilitatile persoanei afectate se degradeaza treptat, este foarte comun pentru cei din jurul pacientului sa se confrunte cu sentimente similare cu cele de durere ce apar in urma mortii unei persoane dragi. S-a constatat ca familiile pacientilor afectati de dementa trebuie sa indure doua decese: incetul declin psihologic al persoanei pe care o cunosteau de atatia ani, si intr-un final moartea fizica a acestiea.
Termenul de durere anticipata a fost introdus pentru prima oara in timpul celui de-al doilea razboi mondial, acesta fiind folosit pentru a descrie sentimentele familiilor soldatilor aflati pe front, ca o metoda prin care mintea se impaca emotional cu posibilitatea foarte reala ca respectivii soldati sa nu se mai intoarca vreodata acasa. Desi se crede ca aceste efect ar putea fi o modalitate de a reduce durerea ce apare cand o persoana draga moare, situatia este diferita in cazul familiilor celor bolnavi de dementa. In aceste cazuri, durerea cea mai mare este provocata de pierderile ce s-au produs deja, cum ar fi diverse amintiri sau abilitati ale pacientului.
Astfel, durerea nu este o anticipare a ceea ce va urma, ci o consecinta a realitatii vizibile. Insa aceasta atitudine poate afecta psihic insusi pacientul, acesta simtind si mai intens ca este o povara pentru cei din jur. De aceea este important ca membrii familiei unui pacient cu dementa sa gaseasca propriile moduri de a se impaca cu durerea si de a gasi forta psihica necesara de a fi un element pozitiv in viata pacientului.