S-a constatat, din punct de vedere medical, o prevalenta a depresiei in cazul persoanelor care sufera de SM. Fiind o afectiune cronica, in cadrul careia sistemul imunitar ataca fibrele nervoase si distruge mielina din componenta acestora, scleroza multipla provoaca dereglarea impulsurilor nervoase ce pornesc de la maduva spinarii si de la creier spre intregul sistem nervos central. De aici, rezulta o intreaga serie de simptome cu impact negativ asupra pacientului. Contrar opiniei comune potrivit careia riscul imobilizarii este cel mai mare pericol asociat sclerozei multiple, depresia reprezinta cea mai mare provocare pentru acesti pacienti, din cauza riscului suicidar ridicat.
Potrivit analizei publicate in Journal of Neurology, Neurosurgery&Psychiatry, studiile efectuate pana in prezent demonstreaza prevalenta depresiei clinice la bolnavii de scleroza multipla si incidenta crescuta a riscului de sinucidere. Mai mult, manifestarile psihice ale sclerozei multiple au fost observate inca din secolul al XIX-lea, odata cu primele descrieri clinice ale acestei boli. Inca nu a fost stabilita o relatie cauzala directa intre scleroza multipla si depresie, dar principalele mecanisme includ:
- Aparitia depresiei ca rezultat direct al procesului de afectare a anumitor zone specifice ale creierului, legate de controlul si manifestarea emotiilor; tot aici sunt incluse si modificarile imunitare si endocrinologice corelate cu scleroza multipla, ce provoaca, la randul lor, modificari ale dispozitiei.
- Aparitia depresiei ca reactie la impactul emotional produs de aflarea diagnosticului si modificarea stilului de viata. Depresia se dezvolta in urma stresului puternic sau al unor traume emotionale, iar manifestarile sclerozei multiple si impactul lor puternic asupra vietii pacientului declanseaza depresia.
- Aparitia depresiei ca efect secundar al unor medicamente pentru scleroza multipla – exista anumite riscuri asociate cu administarea de medicamente pe baza de interferon sau corticosteroizi.